Astazi se implinesc 21 de ani de la ultima victorie romaneasca pe taram francez. La 24 mai 1990, Romania castiga la mare lupta cu 12-6 la Auch, intr-un meci-test, impotriva reprezentativei „cocosului galic”. Cum „am jumulit cocosul la Auch”, dar nu numai, ne povesteste Hari Dumitras, capitanul acelei mari echipe.
De la atletism la… rugby
Hari Dumitras s-a nascut la 11 februarie 1960, in localitatea Siret, la frontiera cu Ucraina. Sportiv nativ, Hari s-a indreptat prima data catre atletism, inca din timpul scolii. A practicat cu succes aruncarea sulitei si decatlonul, probe atletice care i-au permis vigoarea fizica de mai tarziu.
Primul contact cu rugbyul se produce in 1979, pe cand era militar in termen la Steaua. Colonelul Petre Cosmanescu i-a spus atunci: „Flacaule, hai la rugby. De ti-o place ramai, de nu, nu e nicio suparare”. Lumea mirifica a balonului oval l-a corupt insa iremediabil pe Hari Dumitras, care nu a mai parasit de atunci dreptunghiul magic cu buturi.
Treptele de matase ale gloriei au inceput de la Suceava
Dupa alte 6 luni, timp in care si-a satisfacut stagiul militar, Dumitras s-a intors la Suceava, unde a incaput pe mana antrenorului Stefan Ionescu, dar si a capitanului echipei locale, Vlad Constantin. Cariera lui Hari Dumitras este una prodigioasa. Debuteaza in echipa nationala in 1984, intr-un joc cu Italia. Cariera internationala se va incheia in 1993, la Dublin, intr-un joc cu Irlanda, pe celebrul stadion Landsdowne Road, cel care are o gara sub una dintre tribune. Hari a jucat in tricoul stejarilor la doua Cupe Mondiale, in 1987 si 1991. La al doilea turneu a fost capitan al echipei, dar si antrenor secund de inaintare. Tot atunci a si marcat un eseu cu Fiji, in singurul succes romanesc de la acea competitie. A jucat in Barbariansul Englez, in 1994, la turneul pascal, fiind singurul roman, alaturi de Octavian Morariu, care a jucat in aceasta selectionata. In 1990 a fost selectionat pentru reprezentativa Europei, care a jucat impotriva Leilor Britanici pe stadionul Twickenham din Londra. In 1991 a fost considerat de jurnalisti drept cel mai bun numar 8 din lume. A strans un total de 47 de selectii sub tricolor, bifand victorii asupra unei pleiade de echipe: Tara Galilor, Scotia, Franta, Fiji, Samoa, Zimbabwe sau Italia.
Succesul de la Auch a fost pentru Florica Murariu
„Era imediat dupa revolutie. In mai 1990”, rememoreaza Hari Dumitras. „Societatea romaneasca era avida de libertate, insa nu stia sa gestioneze democratia”, continua internationalul roman. Meciul de la Auch s-a disputat pe o ploaie torentiala. Romania nu castigase niciodata pana atunci in Franta. „Eram capitanul echipei. Inainte de joc, in vestiar, i-am strans pe baieti in jurul meu si le-am spus ca acest meci trebuie sa il jucam pentru Florica Murariu. Le-am spus ca Murariu si-ar fi dorit sa fie cel mai tare in teren pentru acel meci. El fusese mentorul multora din acea echipa. Murise la revolutie, iar durerea rugby-ului romanesc era imensa”, isi aminteste Hari Dumitras. Romania a castigat cu 12-6, dupa un meci de mare lupta. „Am sarbatorit libertatea in felul nostru la Auch. Dupa meci, in vestiar, eram atat de obositi incat nici nu realizam momentul. Cand s-a apropiat de mine Viorel Morariu si mi-a spus ca este o victorie istorica, ma uitam la el ca de pe alta lume. Pur si simplu nu intelegeam ce vrea sa spuna”, spune emotionat Hari Dumitras. „I-am dedicat victoria lui Florica Murariu. Am fost coleg de camera cu el timp de 6 ani. Nu dormeam noptile. Preferam sa construim tactici. Pentru aparare, pentru inaintre. Discutam mult despre rugby, iar de la regretatul Florica am invatat enorm. Ce pacat ca s-a stins in floarea tineretii”, adauga Dumitras. Victoria de la Auch ramane o borna inestimabila pentru rugby-ul romanesc. Pentru actorii de atunci, ea are si o lta insemnatate. „Toti tricolorii de la Auch am ramas prieteni. Ne leaga acea victorie care ne-a adus o prietenie pe vecie”, mai spune Dumitras, cel care a fost capitanul marii victorii. Au jucat tunci pentru Romania urmatorii: Gheorghe Leonte, Gheorghe Ion, George Dumitrescu, Sandu Ciorascu, Constantin Cojocariu, Gheorghe Dinu II, Alexandru Radulescu, Haralambie Dumitras, Daniel Neaga, Gelu Ignat, Marcel Toader, Nicolae Fulina, Adrian Lungu, Stefan Chirila si Marian Dumitru. Antrenori erau regretatul Theodor Radulescu si Florin Popovici.
„Daca am un genunchi pe sol, nu il pun si pe al doilea”
Hari Dumitras este acum antrenor coordonator al loturilor de juniori si Director National de Dezvoltare. A lucrat si lucreaza mult cu copiii, iar din acesta cauza si-a creionat deja cateva repere. „Rugby-ul m-a invatat sa lupt. Daca am un genunchi pe sol, niciodata nu il pun si pe celalalt. Indiferent de epoca, rugby-ul a insemnat, in primul rand, o metoda de educare si de integrare in societate. Rugby-ul promoveaza valori cum ar fi respectul, increderea, disciplina, solidaritatea. M-a bucurat enorm cand am aflat de la parintii copiilor cu care lucrez ca acestia au invatat sa fie disciplinati, sa respecte, sa fie seriosi, dupa antrenamentele de la rugby”, spune Hari Dumitras.
Intrebat despre evolutia Stejarerilor de la Campionatul European sub 18 ani, Hari Dumitras spune: „Avem mari probleme cu selectia juniorilor. Noi am stagnat, pe cand ceilalti au progresat. Cand am vrut sa conturez un lot largit de 40 de jucatori, mi-am dat seama ca acest numar, valoric vorbind, nu poate fi acoperit. Asa ca am chemat doar 34 de sportivi. Ne lipsesc competitiile puternice, dar si educatorii de valoare la juniori. Plus ca starea de spirit nu se pote compara cu cea de pe vremea cand eu eram in teren. Atunci era o mandrie sa joci pentru nationala, sa asculti imnul. Aceste lucruri s-au perimat acum”.
A devenit tatal lui Iulian Dumitras
Hari are un baiat, Iulian, jucator de echipa nationala.
„Cel mai frumos compliment l-am primit in Franta. Iulian juca la Pau, acolo unde am evoluat si eu. Lumea vorbea in tribuna, la acel moment, cum ca Iulian este fiul meu. Dupa un timp, cand am fost din nou sa-mi vad copilul la lucru, tribuna spunea despre mine ca sunt tatal lui Iulian. M-am simtit extraordinar”, spune zambind capitanul de la Auch.
Spera insa ca victoria echipei sale de la Auch sa nu fie ultima impotriva Frantei, pe terenul ei.
