Internationalul Dorin Manole, care actualmente evolueaza in Federale 2, la echipa franceza Orthez, este unul dintre putinii jucatori romani care joaca pe un post din linia de treisferturi, legitimat la un club din strainatate.
Povestea incepe pe malul raului Barlad, in comuna Barcea, localitatea natala a lui Dorin Manole, situata la aproximativ 10 kilometri departare de orasul Tecuci. Dorin a crescut intr-o familie cu cinci copii, din care doi au fost baieti si trei fete.
Chiar daca si-a pierdut tatal inca din copilarie, Dorin nu a dezarmat, iar calitatile sale fizice si intelectuale l-au facut remarcat inca de pe bancile scolii.
Era foarte bun, atat la carte cat si la fotbal. Asa l-a remarcat directorul scolii, dar si cel care mai apoi avea sa ii influenteze decisiv traiectul sportiv, antrenorul Genu Popa.
In acele vremuri, modelul comunei Barcea era fostul rugbyst Ion Chirita, care jucase in echipa nationala universitara a Romaniei si care facuse carte in acelasi timp.
Primul impuls sportiv pentru Dorin Manole a fost cel fotbalistic. La echipa din comuna s-a impus rapid, iar la varsta de 14 ani era titular incontestabil in echipa de seniori. Genu Popa i-a remarcat calitatile, tehnica lovirii balonului, clarviziunea si l-a etichetat imediat ca fiind bun de uvertura.
„Mai tu vrei sa joci numai in campionatul national al satelor?” l-a intrebat ironic profesorul Popa pe Dorin Manole. A incercat sa il ademeneasca spre rugby insa nu a fost chip. Dorin se indragostise de balonul rotund.
Cum antrenamentele echipei de fotbal si ale copiilor de la scoala generala, la rugby, se desfasurau pe acelasi teren, cei doi au mai avut ocazia sa se intersecteze. In cele din urma Dorin Manole si-a invins teama de rugby, pentru ca el considera ca nu are fizicul potrivit, si a venit la pregatiri. Nu i-a placut de prima data, asa ca s-a intors la fotbal, unde din cand in cand mai primea si cate o prima modica de joc. Cam asa s-a intamplat cu mai multi copii, care au mers inapoi la fotbal, dupa un prim contact cu balonul oval.
Intre timp, profesorul Popa a gasit o metoda ingenioasa de a face publicitatate rugby-ului la Barcea. A adus de la Barlad conuri si baloane frumoase, iar materialele de antrenament au atras ca un magnet. Rezultatul a fost ca o droaie de copii au revenit la rugby. „Doar Manole ramanea insensibil la mirajul balonului oval. Imi venea sa mor de necaz ca tocmai el, cel mai valoros, ignora rugby-ul”, povesteste Genu Popa.
Intre timp, profesorul a pus un ramasag nebunesc cu Dorin Manole. I-a propus acestuia o partida de fotbal intre rugbysti si fotbalisti. In cazul in care rugbystii castigau, intelegerea era ca Manole sa revina la rugby.
„Am alergat de am mancat pamantul la acel meci. Rezultatul a fost net in favoarea noastra, a rugbystilor. Am castigat cu 7-2, iar Dorin Manole si-a respectat cuvantul si a venit la rugby”, rememoreaza interlocutorul nostru.
Din acel moment, destinul lui Manole s-a legat indisolubil de arenele cu buturi. A plecat la Tecuci, la profesorul Ion Viorel, apoi a ajuns la facultate la Cluj, unde s-a desavarsit ca om si ca sportiv.
A ajuns in Franta, la Orthez, acolo unde este foarte apreciat pentru calitatile sale de numar 10.
„Dorin Manole este un om extraordinar, inainte de a fi un sportiv extraordinar. La IRB Nations Cup, in vara, cand a fost cel mai bun puncteur al competitiei, a strans din dinti si a jucat cu infiltratii de novocaina”, ne spune in incheiere cel care i-a fost dascal, Genu Popa.
Cristian Frisk
