Ziua de 10 decembrie 1988 este una dintre cele mai importante din istoria rugby-ului romanesc. Atunci, pe miticul ”Arms Park” din Cardiff, echipa antrenata de Theodor Radulescu si Gheorghe Nica reusea sa invinga (15-9) Tara Galilor, formatie care castigase Turneul celor 5 Natiuni cu sapte luni inainte. În acel moment, Romania conducea cu 2-0 in disputele cu ”dragonii”, impunandu-se (24-6) si la Bucuresti, in noiembrie 1983 (meciul din 1979, 12-13 la Cardiff, n-a fost inclus in palmares la acea data, galezii jucand sub titulatura Wales XV).
Nationala noastra s-a prezentat pe miticul stadion ”Arms Park” din Cardiff intr-o formula in care se regaseau doisprezece jucatori ce nu mai evoluasera niciodata pe pamant britanic, la un asemenea nivel. Cu putin timp in urma, pe 26 noiembrie 1988, intr-o alcatuire asemanatoare, Romania pierduse (12-16), la Bucuresti, in fata Frantei. Dupa acel meci, francezii contestasera un eseu ce ne-a fost acordat, considerand ca acesta a fost un… ”Cadou de Craciun” facut de arbitrul galez Clive Norling. ”Acest cadou se explica prin faptul ca Tara Galilor urma sa intalneasca Romania 15 zile dupa aceea. El permitea trezorierului federatiei de la Cardiff sa spere intr-o reteta mai buna”, au comentat malitios, la acea vreme, ziaristii din Hexagon.
Ce s-a intamplat pe 10 decembrie 1988, pe ”Arms Park”, avea sa contrazica insa aceste pareri. Si desi a avut in fata o echipa a Tarii Galilor care castigase editia din acel an a Turneului celor 5 Natiuni – a fost pe primul loc, la egalitate de puncte (6) cu Franta, in conditiile in care pe atunci nu se facea nicio departajare (galezii au avut esaveraj superior francezilor: 57-42 fata de 57-47) -, Romania s-a impus cu 15-9, obtinand singura victorie intr-un meci test pe pamant britanic (pana atunci, cel mai bun rezultat in zona Insulelor fusese acel 13-13 cu Irlanda XV, in 1985).
Desfasurarea intalnirii a confirmat optimismul capitanului Florica Murariu (foto), care declarase, la sosirea in Cardiff, ca el si colegii lui vor sa castige pe ”Arms Park”. Dupa nici un sfert din meci, Romania conducea deja cu 9-0, Ion Gheorghe marcand un eseu pe care Ignat l-a transformat (min. 18) dupa ce tot el mai reusise sa fructifice o penalitate (min. 13). Cu Jonathan Davies la pupitru (acesta a fost incert inainte de meci, fiind racit), galezii au reusit egalarea in minutul 42, punctele lor fiind inscrise de Devereux (eseu / valora 4 puncte pe atunci) si Thorburn (o transformare si o lovitura de pedeapsa).
Cu un bun moral, extrem de activa si de combativa atat pe inaintare, cat si pe treisferturi, echipa Romaniei a avut puterea sa treaca peste acel moment dificil. Oamenii lui Theodor Radulescu si Gheorghe Nica au rezistat presiunii galeze, iar apoi au revenit in jumatatea adversa de teren. Ignat a mai concretizat alte doua penalitati (min. 59 si 65), aducand echipei Romaniei o victorie prestigioasa, care a repus in discutie, in mass-media britanica, ideea integrarii sale in Turneul celor 5 Natiuni.
Component al acelei echipe care a inregistrat un rezultat istoric pentru rugby-ul romanesc, Daniel Boldor si-a amintit cu mare placere de experienta traita la Cardiff: ”A fost o victorie extraordinara. Cred ca eram si cel mai tanar jucator din echipa Romaniei. Noi ne schimbasem atunci modul de pregatire. In staff-ul tehnic fusese inclus si sensei Florentin Marinescu, cel care se ocupase de pregatirea fizica si a echipei de fotbal Steaua, in perioada cand aceasta a castigat Cupa Campionilor Europeni. Atunci nu-mi dadeam seama cat de benefice erau exercitiile pe care le faceam cu dumnealui. Mai tarziu am inteles. Cu toate ca stadionul Arms Park n-a fost plin la meciul cu noi (n.a. – au fost in jur de 20,000 de spectatori), publicul a facut un zgomot infernal. Pentru a putea comunica eram nevoit sa ma duc langa ai mei colegi din linia de treisferturi. Si dupa meci spectatorii m-au impresionat prin fair-play-ul lor. Ne-au aplaudat. Am dat atunci cele mai multe autografe din viata mea. Toti am jucat foarte bine atunci. Iar Ignat a facut cel mai bun meci din cariera lui. A prins niste suturi foarte lungi prin care ne-a dat aer. Interesant este ca s-a jucat cu o minge Adidas, nu Gilbert sau Mitre cu care noi aveam probleme de obicei. Si ca n-am facut niciun antrenament pe stadionul Arms Park inaintea partidei. Dintre jucatorii galezi, m-a impresionat in mod deosebit Jonathan Davies, uvertura lor. Iar eu am avut ca adversar direct un jucator de culoare. Era foarte rapid si tin minte ca am stat tot timpul cu ochii pe el. Sa nu treaca de mine in viteza. Sunt amintiri foarte frumoase de la o victorie importanta a nationalei noastre de rugby”.
Echipele care au evoluat in acea partida:
TARA GALILOR: 15. Tony Clement – 14. Glen Webbe, 13. Mike Hall, 12. John Devereux, 11. Richard Diplock – (md) 10. Jonathan Davies (cpt), (mg) 9. Robert Jones – 7. David Bryant, 8. Phil Davies, 6. Richie Collins – 5. Kevin Moseley, 4. John Wakeford – 3. Dai Young, 2. Ian Watkins, 1. Mike Griffiths.
Antrenor: John Ryan
ROMANIA: 15. Marcel Toader (Steaua) – 14. Nicolae Racean (Universitatea Timisoara), 13. Nicolae Fulina (Remin Baia Mare), 12. Adrian Lungu (Dinamo), 11. Daniel Boldor (Steaua) – (md) 10. Gelu Ignat (Steaua), (mg) 9. Daniel Neaga (Dinamo) – 7. Aleandru Radulescu (Steaua), 8. Ioan Doja (Dinamo), 6. Florica Murariu (cpt. / Steaua) – 5. Haralambie Dumitras (Contactoare Buzau), 4. Sandu Ciorascu (Steaua) – 3. George Dumitrescu (Steaua), 2. Gheorghe Ion (Dinamo), 1. Gheorghe Leonte (Steaua).
A mai jucat: Traian Oroian (Steaua)
Rezerve neutilizate: Alexandru Domocos, Zaharia Vasluianu, Vasile Man, Ionut Seceleanu, Ovidiu Sugar
Antrenori: Theodor Radulescu si Gheorghe Nica
Preparator fizic: Florentin Marinescu
Meciul a fost arbitrat de o brigada engleza formata din IM Bullerwell, R. Quittenton si F. Howard.
