Data de 6 octombrie reprezintă o bornă în rugbyul românesc, un reper pentru ceea ce înseamnă întreaga istorie a ovalului autohton. În urmă cu 41 de ani, pe 6 octombrie 1979, România disputa primul meci împotriva unei reprezentante a rugby-ului britanic, Țara Galilor XV, galezii care dominau atunci Turneul celor 5 Națiuni, jucând sub această titulară.
Dincolo de faptul că România s-a bătut de la egal la egal cu „penele de struț”, pierzând pe final dupa un dropgol a lui Gareth Davies, 12-13 (12-6), acel meci a adus pe buzele tuturor numele unui mare jucător, Marin Ionescu. Marcatorul singurului nostru eseu pe Arms Park din Cardiff, acesta, după o grămadă spontană, a plonjat cu balonul în brațe, a făcut practic un salt peste trei apărători englezi, Martin și Davies, care încercau să-l placheze, ajutați de Squire. A fost de altfel și primul eseu al naționalei pe tărâm britanic în fața unei naționale britanice. Unanim apreciat drept unul dintre jucătorii de legendă ai rugbyului românesc, Marin Ionescu a rememorat pentru frr.ro, acea toamnă istorică.
A fost un turneu lung, cu șase meciuri jucate în trei săptămâni. Ce vă mai amintiți de atunci?
Acele meciuri erau foarte importante pentru noi, toți gândeam că ne vor ajuta foarte mult in pregatirea noastra pentru ca noi nu aveam contact cu rugbyul britanic, decat foarte foarte putin. In acei ani jucam mult cu Franta, Italia și Spania. De aceea gandul ca vom lua contact cu rugbyul care se joaca in tarile britanice unde a luat nastere, ne-a motivat pe toti. Poate ca aceste turnee acolo ne-au facut mai bataiosi, mai tenace, a fost un mare castig pe care l-au adus jocului nostru.
Cum ati pregatit meciurile? Echipele britanice au un stil diferit de joc de cele franceze…
I-am ascultat pe profesorii nostri, pe antrenorii pe care ii aveam. Stiam ca vor fi contacte fizice puternice, de aceea am facut o pregatire fizica impecabila. In plus, in campionatul romanesc erau mai multe echipe, baza de selectie era mare, nu ca acum, cand faci echipa nationala din jucatori de la doua, trei cluburi. Lotul care a facut deplasarea in acel turneu era alcatuit din cei mai in forma jucatori, de aceea au si fost acele rezultate pe care le-am obtinut.
Ati castigat toate cele cinci meciuri pe care le-ati disputat inainte de marea partida cu Tara Galilor. Va dadea acest lucru speranțe in plus pentru acea intalnire?
Dupa primele meciuri disputate si castigate cu Ebbw Vale si cu Pontyprid, ne-am dat seama ca putem face fata unei intalniri cu Tara Galilor. La Ebbw Vale evolua jumatate din nationala galeză si tocmai asta a facut să ne dea acele sperante.
INFO: In 1979, Romania a efectuat un turneu in Tara Galilor, in lunile septembrie si octombrie. Romanii au obtinut cinci victorii in fata unor echipe de club sau selectionate regionale: 12-0 cu Ebbw Vale, 9-3 cu Pontypridd, 38-15 cu Tara Galilor nord, 15-11 cu Tara Galilor vest si 32-9 cu Munster.
Totusi, Tara Galilor pornea ca favorita. Erau rezulatele obtinute în Turneul celor 5 Națiuni, recenta victorie in fata Angliei…
Nu ne-am gandit niciodata la ce palmares avea Tara Galilor. Iar in sport, si nu numai, cand pleci de la inceput ca esti invingator, poti sa cazi intr-o capcana. Noi am respectat tot ce ne-a zis profesorul Irimescu, am pus presiune, am jucat de la egal la egal cu ei, fara sa ne gandim nicio clipă ca aveau in acel moment cea mai buna gramada din lume sau ca erau castigatorii Turneului celor 5. A fost un meci foarte bun pentru noi, nu stiu, poate ca daca nu ar fi fost acea greseala a lui Bucos pe final, sau daca regretatul Enciu ar fi dat pasa la aripa si nu ar fi incercat sa dea el eseu, cred ca am fi vorbit chiar de o victorie istorica. Insa si asa, este un rezultat remarcabil.
Vi-a schimbat cumva viata acel meci? Acel eseu?
Acel meci a insemnat foarte mult pentru mine, pentru viitorul meu, ca sportiv mi-a dat aripi pentru a continua si pentru a ma realiza si pe plan sportiv si profesional. Insa la aceasta realizare, la acel eseu trebuie sa-i mentionez pe toti colegii mei pentru ca rugbyul este un sport de echipa, colegii, antrenorii care au fost in perioada aceea Cosmanescu, Irimescu, Teodorescu, nu trebuie uitat nici profesorul Constantin Vasile, cel care m-a descoperit si m-a format pentru acest sport.
A fost un eseu spectaculos, practic ati plonjat peste trei adversari…
Da. Toata lumea s-a minunat pentru ca pana la aceasta incercare, nu au mai avut ocazia sa vada asa ceva. A fost un moment pe care asa l-am simtit si ma bucur ca dupa atatia ani a ramas in amintirea tuturor. Si dincolo de acea reusita, ramane sentimentul acela frumos de echipa, de bucuria de la banchetul de dupa meci, de felul in care rugbyul era trait.
Ați evoluat în multe meciuri ce figuează în istoria rugbyul-ului românesc, care vi-a rămas cel mai apropiat?
Meciurile mele de suflet sunt cu Franta în 1976, pe Stadionul Giulesti, cele două din 1977, tot cu Frant, cel din 1979, de fapt toate meciurile jucate intre 1976 – 1979, a fost cea mai buna perioada a mea.
Echipa României: Cornel Scarlat, Mircea Muntean, Constantin Dinu –Ion Pintea, Marin Ionescu – Stoica, Gheorghe Dumitru (C), Florică Murariu – Mircea Paraschiv- Alexandru Dumitru – Petre Motrescu, Ion Constantin, Ion Zafiescu, Marian Aldea – Mihai Bucos
Echipa Tarii Galilor: Graham Price, Bobby Windsor, Clive Williams – Bob Norster, Allan Martin – Jeff Squire, Paul Ringer, Derek Quinnell (C) – Terry Holmes, Gareth Davies – Jeff Griffiths, David Richards, Steve Fenwick, Ray Gravell, Peter Morgan
FOTO: Revista Sport nr. 11 si 12, octombrie 1979
