Cred ca suporterii romani au urmarit meciul Italia-Canada, incheiat cu victoria italienilor, 23-18.
Le fel de bine ar fi putut castiga si Canada, care, dupa parerea mea, a jucat foarte bine, chiar mai bine decat adversara sa.
Ceea ce merita subliniat este faptul ca ambele eseuri canadiene au fost marcate in urma unor actiuni foarte bine construite.
DTH van der Merwe a realizat si concretizat o faza de contraatac absolut superba, iar Matt Evans a inscris la capatul unei faze create, in viteza si cu indemanare, de linia de treisferturi.
Intentia randurilor de fata nu este, insa, aceea de a relata partida de la Leeds; ci, de a starui asupra a doua aspecte care reprezinta, dupa parerea mea, un elocvent exemplu de inteligenta si strategie rugbystica.
Mai precis, ma refer la modul in care Kieran Crowley, fostul fundas All Black si actualul antrenor al Canadei, a ales sa contracareze forta bruta a inaintarii italiene;inaintarea condusa de Ghiraldini fiind socotita, in mod justificat, superioara celei canadiene.
Primul exemplu il constituie gramada ordonata.
Atunci cand beneficiau de introducerea balonului, taloneur-ul canadian Ray Barkwill talona imediat, iar „inchiderea” Tyler Ardron extragea balonul foarte repede, direct din linia a doua si lansa atacul echipei sale.
Talonand si scotand balonul atat de repede, canadienii nu le-au permis adversarilor sa isi sincronizeze socul impingerii, diminuand la maximum efectul superioritatii italienilor in gramezile fixe. In aceasta situatie, linia a treia a trebuit sa isi focalizeze atentia si efortul nu in sincronizarea impingerii, ci in supravegherea plecarilor lui Tyler Ardron din spatele gramezii.
Viteza de executie a fost secretul care a garantat succesul acestei tactici, coordonarea dintre Barkwill si Ardron fiind de laudat.
Al doilea aspect se refera la jocul in tuse.
Dupa cum bine se stie, maul-ul penetrant format in urma balonului castigat in margine reprezinta, atunci cand este bine executat, o arma extrem de eficienta pentru echipa care ataca.
De asemenea, se stie ca maul-ul penetrant pornit din tuse este foarte, foarte dificil de contracarat de echipa aflata in aparare.
In cazul unei executii ireprosabile de catre echipa in atac, de cele mai multe ori defensiva adversa prabuseste maul-ul fiind sanctionata cu lovitura de pedeapsa si cartonas galben.
Singura metoda de a contracara maul-ul, in mod regulamentar, este metoda folosita de canadieni in meciul de la Leeds: ei au refuzat sa atace repunerile in tuse ale italienilor.
Afirmatia de mai sus are nevoie de cateva explicatii.
Conditia pentru formarea unui maul necesita prezenta a minimum trei jucatori aflati in picioare: purtatorul de balon, un coechipier si un adversar, toti trei fiind legati si luptand pentru posesie.
In momentul in care cei trei sunt in contact, maul-ul este format si el nu mai poate fi prabusit.
Care a fost tactica adoptata de canadieni?
In momentul in care italienii au prins balonul in tusa, canadienii nu i-au atacat.
Prin urmare, maul-ul nu a avut cum sa se formeze deoarece conditia minima a formarii sale – doi coechipierii, dintre care unul este, bineinteles, purtatorul de balon, si un adversar, „legati” impreuna – nu era indeplinita pentru simplul motiv ca niciunul dintre adversari nu se legase de purtatorul de balon.
In acel moment, linia offside-ul disparuse, iar canadienii aveau dreptul sa placheze pe purtatorul de balon fara a fi penalizati de catre arbitru, deoarece maul-ul nu se formase.
Prin aceasta manevra, canadienii i-au lipsit pe italieni de posibilitatea de a forma, organiza si a pune in miscare maul-ul.
Tactica aleasa de Kieran Crowley s-a dovedit a fi foarte eficienta, a fost foarte bine executata, italienii nefiind capabili sa foloseasca una dintre cele mai temute arme din arsenalul lor.
Aceste doua aspecte au demonstrat inteligenta si capacitatea unui antrenor al unei echipei din Tier Two de a contracara, printr-o strategie bine gandita, punctele forte ale unei echipe din Tier One.
Ramane de vazut in ce masura Canada va gasi de cuviinta sa repete aceasta startegie in meciul cu Romania.
FOTO: sportsnet.ca
Eugen Cionga (Toronto)
