.png)
Indiferent cum privim rezultatul final – fie ca Franta a castigat cu 38-11 sau Romania a pierdut cu 11-38 – niciuna dintre „variante” nu reflecta, cu fidelitate, povestea acestei partide.
Dupa parerea mea, Romania a jucat mai bine decat cele 11 puncte marcate, iar Franta a jucat mai slab decat cele 38 de puncte inscrise.
Si fac aceasta afirmatie fara niciun strop de patriotism „local” si fara intentia de a stirbi, cumva, meritele echipei Frantei. Nu incape nicio indoiala, echipa mai buna a castigat.
Evolutia Romaniei, insa, trebuie analizata in lumina relatiei, complicate de altfel, dintre cele doua grupe valorice Tier 1 and Tier 2.
Prin urmare, jocul „Stejarilor” – ca si al celorlalte colege din grupa valorica secunda – trebuie privit prin prisma intalnirii dintre o formatie din Tier 2 si una din Tier 1.
Si aceasta nu pentru a „indulci” gustul amar al infrangerii si nici pentru a fi ingaduitor fata de selectionata „Tricolorilor”; ci, pur si simplu, deoarece profesionismul a creat o stratificare a valorilor care nu permite, in opinia mea, un alt mod de a realiza o analiza obiectiva a acestor meciuri Tier 1 – Tier 2.
Asadar, din acest punct de vedere se poate spune ca echipa noastra a realizat un joc bun. Meciul cu Franta reflecta, in opinia mea, nivelul actual al „Stejarilor”.
Sunt cateva aspecte generale care se cuvin a fi subliniate:
In primul rand, echipa noastra a intrat pe teren fara nicio urma de timorare si a jucat fara complexe in fata unui adversar foarte puternic. Jucatorii au dovedit ca au incredere in fortele lor si aceasta dovedeste o pregatire solida, atat din puncte de vedere fizic cat si psihic.
In al doilea rand, mi s-a parut– aceasta este o observatie facuta din punctul de vedere al unui spectator, antrenorii si jucatorii fiind singurii in masura sa se pronunte in aceasta privinta – ca Mihai Macovei et.co au executat planul tactic preconizat pentru acest meci. A fost foarte limpede faptul ca echipa Romaniei a intrat pe teren cu o lectie bine invatata, dand dovada de disciplina tactica.
In al treilea rand, impresia mea a fost ca „Stejarii” au fost capabili sa isi controleze propriul lorjoc. Mai precis, jucatorii nostri nu au incercat sa joace altceva decat ceea ce puteau, nici chiar atunci cand s-au aflat sub presiune. Cu alte cuvinte, ei si-au pastrat cumpatul si nu au panicat in momentele in care erau dominati, aratandu-se capabili sa isi adapteze maniera de joc in functie de modul in care atacau francezii, dar fara a devia de la ceea ce stiau foarte bine ca li se potriveste.
Personal, mi se pare ca facultatea de a-si controla propriul joc de-a lungul intregului meci este o dovada de maturitate si o realizare de importanta capitala pentru o echipa din Tier 2 care doreste sa progreseze si sa se apropie, incet-incet, de plutonul fruntas al rugby-ului mondial.
Echipa Romaniei nu a vrut sa para altceva decat ceea ce este la ora actuala:
O echipa cu o gramada foarte puternica, cu un stil de joc simplu, bazat pe forta inaintarii si care incearca, atunci cand simte ca poate, sa combine jocul gramezii cu cel al liniei de treisferturi.
Privita din acest unghi, Nationala se prezinta ca o echipa antrenata cu pragmatism si inteligenta, iar acesta este meritul domnului Howells si al staff-ului sau.
Dincolo de aceste impresii generale, imi ingadui cateva observatii pe marginea unor aspecte specifice ale meciului.
Gramada a constituit punctul forte, fiind „centrul de putere” in jurul caruia s-a construit intreg jocul echipei.
Linia intai si linia a doua – „the tight five” – au avut o evolutie remarcabila.
Mihaita Lazar, Otar Turashvili, Paulica Ion, Valentin Poparlan si Johann Van Heerden au alcatuit un mecanism foarte sudat care a conferit stabilitate gramezii.
Dar, marea surpriza a serii a constituit-o prestatia liniei a treia Valentin Ursache, Mihai Macovei si Viorel Lucaci!
Faptul ca inaintarea a excelat in gramezile fixe nu a constituit o surpriza; dar ca linia a treia sa domine jocul la sol, in aglomerari, fortand, impreuna cu coechipierii, 8 „turnovers” doar in prima repriza, aceasta a fost o mare si placuta surpriza!
O alta surpriza foarte placuta a fost furnizata de Florin Surugiu care a avut o evolutie excelenta.
„Demi”-ul nostru a impresionat prin prezenta sa si energia degajata, reusind sa dinamizeze jocul echipei.
Dintre aspectele care nu au multumit si care merita atentia antrenorilor pentru meciurile viitoare, doua mi se par a fi demne de scos in evidenta:
Tusa nu a „mers” cum ar fi trebuit, echipa noastra pierzand 5 baloane pe repunerile proprii. Acesta este un procentaj cam mare pentru un joc de Cupa Mondiala.
A fost pacat, deoarece imprecizia repunerilor in marginea avut doua efecte importante care au influentat jocul de ansamblu:
Primul – a lipsit echipa noastra de posibilitatea de a mentine posesia balonului si de a presa apararea franceza, transformand, astfel, o potentiala faza ofensiva intr-o faza defensiva.
Al doilea –pierzand balonul pe repunerea proprie atunci cand tusa s-a jucat in terenul advers, „Stejarii” au irosit cel putin doua ocazii foarte bune de a ameninta butul „Cocosilor”.
Otar Turashvili este un component de baza al liniei intai, avand o contributie esentiala la forta gramezii in fazele fixe. El trebuie, insa, sa isi imbunatateasca, in mod semnificativ, lansarile in margine.
Un alt compartiment care a reprezentat o problema majora a fost jocul mijlocasului la deschidere.
Daca Florin Surugiu a avut o evolutie excelenta, in schimb Danut Dumbrava a avut parte de o zi mai slaba.
Echipa noastra a suferit, in mod vizibil, la nivelul „uverturii”.
Evolutia nesatisfacatoare a Numarului 10 s-a reflectat in imprecizia loviturilor de picior, ceea ce a dus la anularea posibilitatilor de mentinere a jocului in terenul francezilor, precum si in calitatea mediocra a distributiei balonului catre linia de treisferturi.
Din pacate, nu s-a simtit niciun control al jocului care sa se fi realizat la nivelul mijlocasului la deschidere.
Evident, decizia in privinta selectiei jucatorilor apartine antrenorilor.
Departe de mine gandul de a ma erija, cumva, in „antrenor” ad-hoc sau in sfatuitor al antrenorilor nostri.
Ceea ce imi permit, insa, este sa fac urmatoarea observatie:
Parerea mea este ca, in perspectiva meciurilor care urmeaza, a devenit foarte important ca antrenorii nostri sa gaseasca o solutie in ceea ce priveste titularul postului de „uvertura”.
Urmeaza trei meciuri grele, iar prezenta unui dirijor capabil sa controleze jocul, din punct de vedere al ocuparii terenului si al posesiei balonului, este absolut necesara.
Nicio o echipa nu poate fi multumita cand pierde.
In ciuda infrangerii,insa, „Stejarii” au avut parte de un start incurajator dovedind ca poseda resursele necesare pentru a progresa in partidele viitoare.
Eugen Cionga (Toronto)
