Timp de aproape două săptămâni reprezentanți ai Federației Române de Rugby – președintele Alin Petrache și secretarul general Florinel Matei și ai staff-ului tehnic al echipei naționale de rugby seniori, antrenorul principal David Gérard și preparatorul fizic, Michaël Dallery au vizitat mai multe cluburi din țară. În cadrul acestor vizite au avut loc discuții cu autoritățile locale, cu reprezentanții cluburilor, iar membrii staff-ului echipei naționale au asistat și la antrenamente. Punctul de pornire în aceste vizite a fost Bucureștiul, cu meciul dintre România U20 și echipa Jandarmeriei Franceze, după care a urmat Cluj-Napoca pentru a vedea meciurile de la Turneul Final de Juniori II, apoi, rând pe rând, s-au făcut opriri la Alba-Iulia, Sibiu, Timișoara, Arad, Baia Mare, Gura Humorului, Iași și Constanța.
Antrenorul principal al Stejarilor, David Gérard a vorbit despre ce a însemnat această experiență pentru el și impresiile pe care și le-a făcut în discuțiile cu oamenii de rugby din țară.
A fost un tur lung pe la cluburile din țară, care sunt concluziile?
A fost o oportunitate foarte bună ca să cunosc oamenii din țară, oamenii din locurile unde se practică rugby, iar concluzia este că avem multă, multă, multă muncă de făcut. Pentru ca toată lumea să facă o imagine mai bună sportului nostru în țară și dacă vrem să schimbăm lucrurile trebuie să începem, avem nevoie de un început în forță, iar pentru asta toți trebuie să fie fie pe aceeași lungime de undă în ceea ce privește rugby-ul în România.
Care a fost obiectivul acestui tur al staff-ului echipei naționale?
Obiectivul nostru a fost acela de a întâlni jucătorii, de a vedea cluburile, de a vedea felul în care jucătorii lucrează, ce fac la nivelul cluburilor și ce li se cere la echipa națională, să păstrăm o legătură cât mai apropiată cu ei pentru că este mai important acest contact direct, acest contact uman, decât cel online. Majoritatea membrilor staff-ului echipei naționale de rugby XV sunt străini și este important să venim în țară, să fim cât mai aproape de jucători. Un alt obiectiv pe care l-am urmărit este să vorbim cu staff-urile echipelor de club, să vedem cu ce probleme se confruntă, cum putem ajuta, ca să creștem împreună, mai mult, rugby-ul în România.
Cum ai simțit deschiderea cluburilor și a staff-urilor?
Am simtit că sunt încântați să ne vadă, mulți au fost chiar surprinși de ideea noastră de a face acest tur. Eu mi-am dorit foarte mult să facem acest tur ca să cunosc oamenii, să le mulțumesc pentru ceea ce fac. Era mai ușor pentru mine ca antrenor al echipei naționale să îi invităm pe toți într-un loc și să vorbim, însă aveam nevoie să merg în orașele lor, să văd cum trăiesc rugby-ul și ce infrastructură există. A fost o experiență umană incredibilă.
Ce te-a impresionat?
M-a impresionat identitatea pe care fiecare club și provincie o are, nu e nevoie să jucăm și să ne antrenăm la fel, trebuie să păstrăm identitatea pe care fiecare zonă rugbystică o are. A fost grozav să văd abordări diferite ale rugbylui, viziuni diferite, obiective și planuri diferite. Este un mix care poate contribui la progresul rugbyului.
Ce te-a dezamagit sau a fost o surpriză neplăcută pentru tine?
Infrastructura, facilitățile sportive, a fost neașteptat să văd copii antrenându-se pe un teren nemarcat, fără buturi, fără nimic doar pentru că cluburile nu au nicio posibilitate să schimbe lucrurile. M-am gândit că nu pot accepta faptul că oamenii se luptă în asemenea mod ca rugby-ul să supraviețuiască, cluburi din prima divizie, a doua sau juniori. Dacă vrem să ne facem auziți, trebuie să fie o voce puternică, nu voci multe și mici, cum sunt acum. Majoritatea oamenilor pe care i-am întâlnit se zbat ca rugbyul să supraviețuiască, dar pentru că nu sunt uniți, e foarte greu. Mi-ar plăcea ca toți să fie pe aceeași lungime de undă și să gândească un pic diferit rugbyul. Nu pot accepta să văd că într-un oraș sunt patru cluburi, care se zbat să supraviețuiască și niciunul să nu se gândească să facă un front comun, să fie mai puternici împreună. Fiind un club mai mare, ai o voce mai puternică atunci când vorbești cu guvernul sau autoritățile locale. Acesta a devenit unul din obiectivele noastre, să facem ca toți să se unească pentru că rugbyul merită mult mai mult ca facilități.
Ai asistat si la antrenamente? Cum a fost?
A fost ok, dar când vii așa din scurt, e mai greu, trebuie să înțelegi tot ce ține de acel club, unde se află în acel moment cu pregătirea, și asta necesită timp. Dar a fost bine să vezi oamenii pregătindu-se și jucând rugby la toate nivelele. Nu am fost acolo să judec, să critic, am vrut mai mult să văd ce se întâmplă în jurul terenului decât pe teren.
Au fost jucatori pe care i-ai vazut prima data si te-au impresionat?
Chiar da, am remarcat trei jucători care evoluează în eșalonul doi, în Divizia Națională de Seniori, pentru că în prima ligă avem doar șase echipe și trebuie să fim deschiși spre noi jucători, pentru că cele două divizii reprezintă o punte pentru a juca la echipa națională. Cred că trebuie să fim cu ochii și pe divizia a doua, avem nevoie de mai mulți jucători la echipa națională. Ne uităm în prima ligă și sunt mulți jucători străini, iar în al doilea eșalon sunt mai mulți români care merită o șansă, sunt încă tineri 18, 19 ani, dar merită să aibă această oportunitate.
Care sunt următorii pasi?
Următorul pas este de a verifica programe de pregătire individuală a jucătorilor internaționali, pe care le-au primit după Campionatul European ca se pregătească și să rămânem în contact unii cu alții. Vom avea câteva zoom-uri cu toți jucătorii pentru a începe să pregătim sesiunea de antrenament cu echipa Franței. Rezultatul nu va fi o prioritate, ceea ce este acum important pentru noi e să creștem nivelul rugbyului pe care îl jucăm și să avem o echipă puternică pentru Campionatul European 2025, care va fi și criteriu de calificare la Cupa Mondială. Pentru asta vom folosi următoarele șase luni ca un laborator, să vedem jucători, să le dăm șansa, să îi pregătim diferit, să muncească mult pe partea de pregătire fizică, pentru că reunirea va fi destul de târzie. Vom începe pregătirile pentru acel antrenament cu Franța întâi pe zoom, după care ne vom reuni pe 21 iunie, la Paris.
Cum crezi că după acest tur, văzând condițiile de pregătire care sunt în țară, ai putea sa ajuți rugbyul românesc?
Trebuie să ne ajutăm unul pe altul, dar să fim împreună, uniți. Pentru mine, rugbyul în România este federația, echipa națională, cluburile, însă toată lumea trebuie să fie unită. Suntem prea fragili acum pentru că suntem prea departe unii de alții. Trebuie să înțelegem că trebuie să fim cât mai apropiați, cât mai uniți. Nu e necesar ca un oraș să aibă patru echipe de rugby care se zbat pentru supraviețuire fără să coaguleze pentru promovarea jucătorilor la echipa națională de seniori. La un moment dat trebuie să se creeze o legătură între toate aceste cluburi și orașe.Trebuie să găsim acea cale de a ne uni, de a sta în jurul mesei și de a găsi soluții de fi împreună și a ne susține, nu de a fi dezbinați ca acum. Cu cât suntem mai dezbinați, cu atât suntem mai puțin auziți. În acest moment rugbyul românesc are nevoie de putere, iar putere înseamnă o voce puternică, înseamnă că toată lumea este împreună.
Sunt sperante pentru viitorul rugbyul romanesc?
Eu zic ca da, am încredere, speranță, însă trebuie să schimbăm lucruri. Dacă rămânem așa, ne vom zbate în continuare pentru supraviețuire. La un moment dat va trebui să luăm o decizie să schimbăm lucruri, deocamdată doar așteptăm, însă nu mai putem aștepta, trebuie să mișcăm lucrurile și cât mai repede posibil. Am câteva proiecte pentru a încerca să schimbăm un pic lucrurile în rugbyul românesc, oamenii fac tot ce pot mai bine ca să mențină rugbyul în viață în zonele lor, aduc inclusiv bani de acasă, dar nu e suficient pentru ca rugbyul românesc să crească în viitor. Cum am mai spus, este esențial să fim toți împreună, momentan suntem prea divizați. Dacă vrem să avem speranță și încredere în viitor, trebuie să gândim diferit de până acum și să schimbăm lucrurile cât mai repede. Cu cât așteptăm mai mult, cu atât ne vom zbate mai mult.
FOTO: Marius Gabor
