Cuplajul finalelor primei editii a Cupei Regelui la rugby a prilejuit iubitorilor de rugby revelatia marcarii din dropgol, in doua situatii. Acest lucru, fara a forta cumva termenii, reprzinta o raritate, in conditiile in care, dupa cum am precizat si cu alte ocazii, dropgolul aproape ca disparuse dintre preocuparile sportivilor romani.
In finala mica, in prima repriza, uvertura clujeana Melniciuc a reusit sa inscrie de la peste 30 de metri, prin acest procedeu, egaland situatia la 3. In finala mare, decarul banatean, Jody Rose, a marcat printr-o lovitura de picior cazuta, intr-o situatie decisiva a meciului, consemnand practic,prin cele trei puncte, victoria timisoreana.
Dropgolul, conform definitiei cuprinse in Dictionarul Explicativ al Limbii Romane (DEX) este lovitura mingii cu piciorul, in momentul in care balonul atinge pamantul. De asemenea, aceeasi sursa precizeaza ca este modalitatea de obtinere a punctelor la rugby, prin trimiterea mingii pe deasupra barei transversale, printre stalpii verticali ai butului. Rugby-ul este poarta de intrare a termenului dropgol in limba romana, acesta fiind imprumutat din engleza si franceza. Dupa ce s-a consacrat la rugby, dropgolul s-a extins si la alte discipline sportive, fiind utilizat cu sensul de a lovi mingea dupa ce aceasta a atins pamantul, la fotbal sau la tenis de camp, de exemplu.
Revenind la tematica ovala, dropgolul a fost foarte practicat in perioadele de glorie ale rugby-ului romanesc. Nume ca Popisteanu ,alias Mister Dropgol, Dumitru Alexandru, Nichitean, Penciu, Bucos sau Irimescu ,ca sa dam doar cateva exemple, fiind foarte des intalnite in statisticile marcatorilor din dropgol. In ultima vreme, din cauza complexitatii tehnicii, dropgolul a fost mai putin antrenat de catre rugbystii romani. Acest lucru s-a reliefat in primul rand prin numarul foarte mic de tentative reusite.
In editia 2014 a Superligii, in sezonul regulat, au fost consemnate doar doua dropgoluri. Spre deosebire de noi, in Franta, in Top 14, aproape ca nu trece etapa fara sa asistam la o astfel de executie tehnica rafinata, aducatoare de puncte.
Un dropgol celebru este cel al lui Wilkinson, care a adus Cupa Mondiala Angliei, in finala din 2003, contra Australiei. La fel de cunoscut este si dropgolul semnat de inchizatorul italian Sergio Parisse, intr-un meci de Six Nations, pe terenul Scotiei.
Tehnic vorbind, dropgolul este o importanta arma tactica si strategica, in jocul de rugby. Realizarea lui necesita o excelenta coordonare intre pasator si primitor, de regula demi-ul de mele, respectiv uvertura. La marcarea unui dropgol participa in egala masura, atat servantul, cat si buteurul. Balonul trebuie sa fie transmis cu precizie, exact pe directia coechipierului, care sa nu fie obligat sa faca miscari suplimentare pentru a-l controla. Suteurul trebuie sa estimeze corect distanta fata de linia imaginara a ofsaidului, tocmai pentru a avea spatiu de manevra la dispozitie si pentru a nu permite blocajele adverse. Cel care incearca sa marcheze are nevoie de o executie tehnica in regim de viteza, solicitarile fiind pretentioase in ceea ce priveste dropgolul. Forta si precizia sunt argumente care nu trebuie sa lipseasca din retetarul dropgolerului.
Ca o mini concluzie dropgolul inseamna o combinatie de luciditate, indemanare, tehnica si forta, atat pentru cel care paseaza, cat si pentru cel care marcheaza. Daca, in general, echipele noastre utilizau dropgolul doar in situatii lipsite de risc, atunci cand jucau in avantaj spre exemplu, iar ratarea facea ca arbitrul sa dicteze lovitura de pedeapsa, finalele de Cupa Regelui ne-au demonstrate contrariul. Dropgolul a fost folosit, in ambele partide, ca element tactic de importanta vitala, in momente-cheie ale jocurilor si in scopul punerii sub presiune a adversarilor, concomitant cu oferirea unui ragaz inaintasilor proprii.
Un specialist al rugby-ului actual, la capitolul dropgol, este stelistul Dumbrava, care are in palmares cateva reusite de la peste 40 de metri distanta. Echipele romanesti demonstreaza interes pentru pregatirea acestui moment special al jocului de rugby, iar reusitele suntem convinsi ca vor face, de aici incolo, deliciul tribunelor. Istoric vorbind, la inceputurile regulamentului de rugby,dropgolul valora patru puncta. Apoi recompense pentru dropgol s-au redus la trei puncte, iar ca un experiment pe World Rugby l-a propus in acest sezon in campionatul galez, un dropgol va aduce numai doua puncte echipei realizatoare.