Constatare: Jocul actual practicat la cel mai inalt nivel evidentiaza aparitia unui numar din ce in ce mai mare de faze de joc la sol (gramezi spontane). Astfel in acest joc, pentru a se opune atacului, apararea implica jucatori pe toate spatiile laterale. Aceasta confruntare linie contra linie ce cauta ruperea echilibrului, pune purtatorul de balon in situatia de a se confrunta individual cu apararea adversa si pentru pastrarea posesiei il obliga sa joace prioritar balonul prin gramezi spontane (din cauza situatiei de placaj), situatie ce va favoriza apararea si va permite reasezarea aparatorilor fara dificultate si cu o mare eficienta. In acest caz misiune atacantilor de a atrage cat mai multi aparatori si a-i implica in regrupari, devine din ce in ce mai dificila si prin urmare incercarea de a crea spatii laterale si a le exploata este foarte dificila.
In cele mai multe cazuri ne confruntam cu astfel de situatii:
Atacantii destabilizeaza partial apararea – sunt situatiile in care are loc o gramada spontana cu eliberare rapida de balon, dar suficienta pentru ca apararea sa se reorganizeze cu eficienta, ocupand spatiile laterale. Astfel apararea nu va implica in gramada spontana mai mult de 2 – 3 jucatori pentru a contesta posesia (chiar de a recupera balonul). In acelasi timp, pentru a beneficia de o eliberare rapida a balonului, atacantii sunt obligati sa implice in regrupare un numar mai mare de jucatori, ceea ce va face ca numarul jucatorilor ce se reorganizeaza in atac pentru urmatoarea faza de joc, sa fie mai mic decat cel al aparatorilor.
Atacantii nu destabilizeaza apararea – in caest caz situatia este mult mai favorabila apararii. Obligatia atacantilor de a mobiliza mai multi aparatori pentru a elibera balonul sau pentru a pastra posesia, limiteaza optiunile de joc si in special al jocului lateral. Fazele imediat urmatoare se vor situa in apropierea gramezii spontane echivalentul unei situatii de confruntare individuala intr-o zona cu aparare densa, puternica .
Unii jucatori sau unele echipe reusesc sa nu utilizeze sistematic un joc de confruntare directa continua sau sa multiplice situatiile de ruck. Rolul purtatorului de balon este determinatn pentrui ca el trebuie sa incerce inainte de placaj si in timpul placajului sa caute si sa paseze unui jucator din sustinere care are o pozitie favorabila pentru ca el sa continue sa avanseze.
Cand purtatorul de balon se afla la sol este prea tarziu sa asigure continuitatea fazei de joc. In acest sens trebuie antrenati jucatorii, astefl incat sa le creem mentalitatea ca „daca purtatorul de balon a ajuns la sol avansarea s-a terminat”.
De asemenea pentru a crea aceasta mentalitate trebuie sa organizam foarte bine circulatia jucatorilor (deplasarea partenerilor purtatorului de balon) astfel incat ei sa fie capabili sa raspunda cat mai eficient posibil la toate situatiile care pot aparea si deci sa raspunda optim in functie de raportul de forte si sa inteleaga situatiile favorabile ale atacului in fata apararii.
Consideratii asupra jocului actual
In jocul actual circulatia propusa este in general aceeasi pentru toate echipele:
Un grup de jucatori care asigura viata balonului, in apropierea balonului, aflati in permanenta in situatia de a interveni (grupul 1 – asigura continuitatea si pastrarea posesiei in caz de spontana).
Jucatori aflati inainte in functie de circulatia balonului (grupul 2 – asezati in spatele lateral).
Jucatori inapoia balonului (grupul 3).
In functie de situatia creata de catre echipa din atac si de eficacitatea actiunilor sale (dezorganizarea apararii) atacantii din grupurile 1 – 2 – 3 doresc logic sa regleze in mod optim numarul jucatorilor implicati in sustinerea purtatorului de balon. Dar aceasta distribuire este insuficienta pentru a raspunde cat mai bine la situatiile variabile ce pot aparea sau pot fi create in particula de catre aparare cand purtatorul de balon este placat si se creaza situatia de gramada spontana.
Pentru a imbunatati ceea ce exista si a destabiliza raportul de forte (care in cele mai multe cazuri este favorabil apararii), majoritatea echipelor din atac isi alimenteaza in permanenta rezerva axiala (jucatori aflati in axul purtatorului de balon) folosind jucatori ce nu se afla in grupul 1 si care sunt in apropierea balonului, in general provenind din grupul 3 de jucatori.
Acest grup 4 (rezerva axiala) poate fi alcatuita de 1, 2, 3 pana la 4 jucatori asezati pe teren in functie de contextul jocului.
N.B.:Nu este nevoie de a organiza din timp aceasta rezeva axiala cu jucatori desemnati (nu trebuie robotizat jocul).
Important este faptul de a ne obisnui jucatorii sa stie unde se afla intr-un anumit moment al jocului si unde vor fi implicati in momentul urmator:
Daca este in apropierea balonului trebuie sa asigure continuitatea sau sa asigure pastrarea posesiei (grupul 1).
Daca se afla in spatiul lateral din partea dreapta (vezi desenul) el trebuie sa se demarce, sa ocupe spatiul (este jucator inainte fata de balon – grupul 2).
Daca este in zona axiala, el este jucator in rezerva si va interveni in faza imediat urmatoare (grupul 4).
Daca se afla in spatiul lateral din partea stanga (vezi desenul), el trebuie sa reorganizeze atacul pentru o eventuala reintoarcere a balonului sau vor deveni in faza imediat urmatoare, jucatori in rezerva axiala (grupul 3)..
Pozitia lor fata de balon din acel moment determina implicarea lor in diferite grupe.
Astfel toate conditiile vor fi create pentru a raspunde dialogului ATAC – APARARE si a raspunde latoate formele defensive propuse de catre aparatori.
Rolurile si obligatiile fiecarui grup
Jucatorii din grupul 1 asigura „viata” balonului:
Prin joc direct: avanseaza, individual sau colectiv datorita paselor (pastrare directa aposesiei, sustinatori disponibili pentru relansarea purtatorului de balon).
Prin joc indirect: daca exista un blocaj (gramada spontana sau mol) asigura calitatea eliberarii balonului care este foarte importanta pentru fazele ce urmeaza (asigura viteza si implicarea imediata a sustinatorilor din apropiere).
Jucatorii din grupul 2 (inaintea balonului):
Se plaseaza (demarca) pe latime si in profunzime si se informeaza despre:
Reasezarea defensiva.
Deplasarea partenerilor si de disponibilitatea balonului.
Jucatorul (ii) din rezerva axiala – grupul 4:
Sunt jucatori inapoia balonului, dar aflati in apropierea lui. Asezarea lor trebuie sa fie in profunzime si sa devina un pericol permanent pentru adversari.
Jucatorii din grupul 3 (inapoia balonului):
Sunt jucatorii cei mai indepartati de balon, care au fost implicati in joc cu o faza inainte. Ei trebuie sa se deplaseze catre balon pentru a fi sau a deveni jucator din rezerva axiala, daca jocul se va deplasa catre jucatorii aflati inaintea balonului.
Functionarea sistemului de joc
Acesta functionare este direct legata de contextul situatiei create si in special de dezorganizarea pe care faza de joc de dinainte a creat-o. Acesta functionare a sistemului propus depinde de 3 factori:
avansarea;
viteza de eliberare a balonului;
asezarea apararii.
Grupul 1: trebuie sa faca tot posibilul sa pastreze posesia si avansarea balonului prin pase. In acest caz viteza de interventie a jucatorilor din sustinere este determinanta. Daca se blocheaza (spontana) trebuie convenit ca balonul sa fie eliberat cat mai rapid cu implicarea a cat mai putini jucatori.
Grupul 2: jucatori inainte de balon – asezare si ocuparea spatiului lateral.
Grupul 3: jucatori inapoia balonului – sa se apropie de balon, dar sa ramana disponibili in spatiul de joc pentru a crea panica in aparare (in cazul unei reintoarceri a balonului).
Grupul 4: rezerva axiala – jucatori disponibili pentru a interveni in orice moment:
fie in sustinerea grupului 2 daca jocul este dezvoltat lateral prin sustinerea purtatorului de balon sau direct cand sunt solicitati de jucatorii din grupul 2 pentru a penetra apararea;
fie in sustinerea grupului 3 in cazul unui balon intors catre acel grup;
fie in sustinerea grupului 1 pentru eliberarea balonului sau direct dupa nr. 9 in zona de eliberare a balonului.
Acest grup (rezerva axiala) trebuie sa dovedeasca o mare capacitate de adaptare pentru a intelege UNDE, CAND si CUM trebuie sa intervina si sa fie pregatit in permanenta sa schimbe optiunea de joc daca situatia defensiva a evoluat si s-a schimbat. Pentru a obtine maximum de eficienta, acest grup (rezerva axiala), trebuie sa aiba aceleasi puncte de reper si sa trateze faza de joc la fel ca si jucatorul care conduce miscarea colectiva (in general nr. 9) si primul jucator care este inaintea balonului (cel care asteapta primul balonul) care va decide urmatoarea faza de joc.
Exemplul 1: Situati de gramada spontana, dupa o rapida si importanta avansare a balonului. Solutie: Balonul se va juca in zona cu densitate mai mica a apararii, rolul celor doi jucatori din rezerva axiala fiind de sustinere a jucatorilor aflati lateral.
Exemplul 2: Situatie de gramada spontana care incearca slabirea desnitatii apararii in zona opusa sensului de circulatie a balonului.
Exemplul 3: Situatie de gramada spontana care incearca slabirea desnitatii apararii in zona din apropierea spontanei.
Observatie: Toate cazurile prezentate mai sus sunt posibile. Pot exista de asemena cazuri cu echilibru perfect intre atac si aparare, fapt ce va implica responsabilitatea jucatorilor de a relansa jocul prin implicarea jucatorilor din rezerva axiala fie prin penetrarea acestora intr-un interval defensiv creat, fie sa joace cu piciorul daca presiunea defensivei este maxima.
Autor: Pierre Vilepreaux
Traducere: Daniel Mitrea
