In 1987 Romania a fost una din cele 16 natiuni invitate sa ia parte la prima Cupa Mondiala, organizata in comun de Noua Zeelanda si Australia, o recunoastere a valorii rugbiului romanesc, daca ne gindim ca echipe ca Samoa de Vest si Uniunea Sovietica nu fusesera invitate. La prima editie, Stejarii au obtinut o singura victorie, cu Zimbabwe, 21-20 si au pierdut cu Franta, 55-12 si cu Scotia 55-28. La editia a doua, in 1991, Stejarii au obtinut tot o victorie, cu Fiji, 17-15 si au pierdut cu Franta, 30-3 si Canada, 19-11.
RWC 1995
Romania, cu inevitabilul Radulescu ca antrenor federal si cu Mircea Paraschiv si Constantin Fugigi ca antrenori, a inceput campania de calificarea la cea de a treia Cupa Mondiala, la turneul triunghiular de la Bucuresti cu Germania, Rusia si Romania in mai 1994.
Tuneul a fost o formalitate pentru echipa lui Radulescu, care a castigat ambele meciuri la scor, 60-6 impotriva Germaniei, si 30-0 impotriva Rusiei, aflata la prima incercare de calificare la Cupa Mondiala. Turneul de la Bucuresti a fost urmat de meciul cu Italia din Cupa FIRA, pe care Romania l-a castigat 26-12, cu Nicolae Nichitean autor a 21 de puncte.
Vacanta de vara inaintea seriei de meciuri cu Tara Galilor si Italia nu le-a priit prea mult jucatorilor romani, care pierd ambele meciuri. Prima infringere cu 16-9 in fata Tarii Galilor in septembrie, la Bucuresti, a intrat in istorie nu atat prin calitatea jocului, ci pentru ca in meci s-a marcat prima incercare de 10 puncte in istorie – care a constat dintr-o incercare a lui Ieuan Evans, transformata lui Neil Jenkins precum si de lovitura de pedeaps acordata galezilor dupa brutalitatea lui Racean asupra lui Evans la marcarea incercarii, si aceasta transformata tot de Jenkins.
Al doilea si ultimul meci de calificare s-a jucat cu Italia la Catania, unde italienii reusesc sa castige 24-6, intr-un meci lipsit de spectacol, de fapt o copie fidela a jocului din primavara de la Bucuresti, numai ca de data asta eroul zilei a fost italo-argentinianul Diego Dominguez, care a marcat toate cele 24 de puncte ale tarii sale si nu romanul Nichitean, care n-a marcat dect sase puncte. In urma acestei infringeri Romania ajunge in “grupa mortii” de la Cupa Mondiala, in care se mai aflau gazdele Africa de Sud, campionii Mondiali ‘en titre’ Australia, si Canada.
Inainte de Cupa Mondiala lipsa de constanta a echipei trebuie sa le fi dat cosmaruri antrenorilor Paraschiv, Fugigi si Radulescu. Pregatirea a inceput cu un scurt turneu in Anglia cu o mini-catastrofa de 54-3 in fata Angliei la Twickenham, urmat de un meci bun in compania Frantei la Bucuresti, pierdut cu scorul de 24-15, dupa care o alta infringere la scor 49-16 in fata Scotiei, la Edinburgh – cum s-ar spune, una calda, una rece.
Au urmat apoi doua meciuri test la Tokyo la inceputul lunii mai, (o victorie cu scorul de 30-25 si o infringere 34-21 in fata Japoniei) ultimul joc la numai trei saptamini de debutul la Cupa Mondiala. In retrospectiva cele doua meciuri in Japonia si mai ales calatoria de la Bucuresti la Tokyo si inapoi, au epuizat echipa, atit fizic, cit si psihic, inaintea meciului cu Canada, de la 26 mai 1995. Aceasta este de fapt si explicatia degringoladei din meciul cu Canada de la Port Elisabeth, pe care Romania l-a pierdut 34-3. In spiritual lipsei de constanta din primavara, esecul din meciul cu Canada a fost urmat de o performanta surprinzator de matura si inteligenta in fata Africii de Sud terminat cu scorul de 21-8 in favoarea sud-africanilor, fara indoiala cel mai bun joc al Romaniei de la Cupa Mondiala din 1995. Romania, condusa de capitanul Tibi Brinza a facut un meci de calitate, in special in repriza a doua, fiind una din putinele echipe din competitie care a reusit sa marcheze o incercare sud- africanilor (prin Andrei Guranescu).
In fine, meciul al treilea impotriva Australiei, a avut deznodamantul asteptat (infrangere cu scorul de 42-3), dar aceasta s-a petrecut dupa 25 de minute in care am condus cu 3-0. Aceasta a fost prima Cupa Mondiala pe care Romania a terminat-o fara nici o victorie si ultimul campionat mondial amator. La cateva luni dupa incheierea turneuleui, IRB-ul anunta instaurarea jocului “Open”, adica debutul profesionismului in Rugby.
Chris Thau
