Romania 7’s a castigat etapa a doua, de la Lisabona, a Rugby Europe Women Sevens Trophy, terminand editia din acest an a competitiei pe locul 2. O clasare care a adus Ghindelor promovarea in premiera in Grand Prix Series, esalonul de elita al rugby 7’s european si calificarea la Turneul Preolimpic de la Kazan, de pe 13-14 iulie, turneu ce le poate duce pe fete la Jocurile Olimpice de Vara din 2020. Sacaita in continuare de durere la glezna dreapta, Maria Atomi (21 ani) a fost una dintre cele mai bune jucatoare ale Romaniei 7’s la Lisabona. Aceasta a vorbit despre turneu si performanta reusita de Ghinde la aceasta editie a competitiei.
Felicitari pentru acest rezultat. Ce inseamna pentru voi?
Faptul ca am ajuns in Grand Prix Series e o mare realizare si cred ca prin asta am demonstrat ca rugbyul feminin traieste in Romania si are viitor. Suntem foarte fericite pentru ca dupa acest turneu am reusit sa le demonstram celor ce ne-au sustinut ca putem ajunge sus prin fortele noastre, ca nu s-au inselat atunci cand au avut incredere in noi si ca suntem o echipa unita, dornica de rezultate si de performante.
Ai facut un turneu exceptional in ciuda durerilor pe care le-ai avut la picior…
Nu au fost dureri atat de puternice ca la prima etapa, cea de la Budapesta, insa tot au fost. Mi-a fost greu pentru ca la Budapesta nu am putut sa le ajut prea mult pe colege, sa ajut echipa atat cat mi-am dorit, m-am simtit intr-un fel vinovata pentru asta si mi-am spus ca pentru etapa a doua, voi da totul, voi incerca sa ma revansez indiferent cat de mare ar fi durerea. Am fost mult mai motivata, mi-am dorit enorm sa facem un turneu bun, sa castigam si sa reusim sa urcam in primul esalon valoric.
Ce inseamna pentru tine sa joci cu Romania in GPS?
Ceva ce doar am visat, ceva ce am dorit sa se intample, insa sincera sa fiu, nu am crezut ca se va intampla atat de repede. Fiecare jucator isi doreste sa joace impotriva celor mai buni pentru numai asa poate creste si faptul ca ajungi sa intalnesti niste echipe care joaca de atatia ani in elita, cred ca ne va ajuta foarte mult si pe noi sa crestem, sa progresam.
Desi esti tanara, poti fi considerata una dintre veteranele echipei…
Intr-un fel (rade)…De cativa ani echipa are acelasi nucleu, ne ajuta faptul ca jucam impreuna si la club, ne cunoastem bine. Este foarte important sa fim increzatoare in noi, iar increderea aceasta sa o dam si celor mai mici, celor noi care vin si sa le ajutam cat mai mult sa se integreze, sa faca parte din echipa.
Cum a fost aceasta editie de Trophy?
Am inceput temator primul turneu, am vazut ca se poate, ne-am motivat si mai mult, ne-am ambitionat, am avut sustinerea celor de acasa, ceea ce e a contat pentru noi enorm, apoi ne-am sustinut una pe alta, ne-am incurajat tot timpul, am jucat fara presiune si acest lucru s-a vazut in teren. Cel putin pentru etapa a doua dorinta noastra a fost sa jucam, sa ne bucuram de rugby, sa luptam pana in ultimul minut si sa dam totul.
Va gandeati ca veti reusi sa promovati si sa va calificati la Turneul Preolimpic?
Noi ne-am propus sa ramanem in Top 4 Trophy ca pana acum, obiectivul a fost sa nu cadem, ne-am gandit sa urcam, e normal sa iti doresti mai mult, insa nu eram sigure ca vom reusi sa mentinem efortul in ambele zile de competitie ca sa putem avem rezultate bune pentru a juca finalele.
Ce ati gandit dupa prima zi cand ati castigat toate meciurile?
Nu am avut o strategie ca sa zic asa, cu niste pasi de urmat. Noi am intrat in teren cu capul sus, ne-am spus ca jucam ca sa castigam, sa dam tot ce avem mai bun, sa jucam cu calm, iar calmul, faptul ca am stiut sa gestionam toate momentele de joc, ca am ramas lucide tot timpul, nu ne-am precipitat, asta ne-a ajutat enorm. Am vazut ca am castigat primul meci, apoi al doilea, al treilea si apoi am zis ca indiferent ce va fi a doua zi, vom da 100%, ne vom autodepasi in acea partida.
Ati avut emotii foarte mari in momentul in care ati primit medaliile…
Ca si atunci, si acum imi vine sa plang. Stiu de la fete cat au muncit in anii trecuti, rezultatul si medalia obtinute nu sunt doar ale noastre, ci ale tuturor fetelor care au dus echipa Romaniei aici, in toti acesti ani, si pentru cei de acasa, pentru familie si abia apoi, pentru noi. In fiecare cantonament, in fiecare zi, la fiecare meci, am muncit si am dat totul, trecand peste durere, accidentari sau o zi mai slaba. Am spus inaintea acestei etape ca o sa fie totul sau nimic acum.
Ce urmeaza pentru tine?
O perioada destul de dificila pentru ca am licenta, sunt studenta la Fcaultatea de Educatie Fizica si Sport din cadrul Universitatii „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi, specializarea kinetoterapie si motricitate speciala. Am facut o corelatie intre antrenamente si licenta, in pauze nu am stat sa ma odihnesc, am scris la licenta, mereu am vorbit cu profesorii. Sunt foarte agitata, imi doresc sa iasa totul cat mai bine, asa ca saptamana aceasta pentru mine nu va fi una de relaxare, ci una in care voi fi prinsa cu cu examenele.
Ce obiectiv aveti pentru Turneul Preolimpic de la Kazan?
Ne dorim sa castigam meciuri, nu sa mergem acolo sa pierdem sau sa gandim ca vom da peste echipe greu sau imposibil de invins. Stim ce adversari vom avea, stim cat de mare e turneul, stim ca toti vor sa ajunga la Jocurile Olimpice, insa noi mergem sa dam ce avem mai bun, sa ne bucuram de faptul ca suntem acolo, avem o sansa si sa jucam de la egal la egal cu toti adversarii.
FOTO: Rugby Photos by Luís Cabelo