In anul 2017 in nationala de rugby a Romaniei au debutat opt jucatori, unul dintre acestia fiind desemnat in urma voturilor , cel mai bun tanar jucator din rugbyul romanesc, Marius Simionescu. In varsta de 20 de ani, fundasul, campion national la U20 si castigator al SuperLigii CEC Bank cu Timisoara Saracens, a debutat pentru Romania in meciul cu echipa Canadei de la Edmonton (25-9 pentru Stejari), dupa care urmatoarele trei meciuri cu Brazilia, Tonga si Samoa le-a inceput in primul XV.
Originar din Erbiceni, localitate aflata la 30 de km de Iasi, Marius Simionescu a inceput rugbyul la CSS Unirea Iasi, pe cand avea 16 ani, dupa care, cu ajutorul profesorului Gabriel Popa a ajuns la echipa de juniori a Timisoarei Saracens. Evolutiile bune pe care le-a avut atat cu echipa de U20 a clubului, cat si cu cea de seniori, i-a adus intai convocarea la nationala de U20 a Romaniei cu care a participat la Campionatul European de la Bucuresti, dupa care a urmat chemarea la nationala de seniori, castigandu-si repede locul in Primul XV.
Ce inseamna pentru tine acest premiu?
In primul rand este o onoare ca am putut sa ajung aici, ca am obtinut aceste voturi, ca iubitorii rugbyului au incredere in mine si apreciaza ceea ce incerc sa fac desi sunt inca un jucator tanar. Sper insa ca in acest an, 2018, sa reusesc sa iau din nou acest premiu, insa fara sa fie in fata denumirii cuvantul „tanar”, sa fiu „cel mai bun jucator din campionatul intern”. Pentru mine inseamna foarte mult, ma motiveaza enorm, imi da o alta viziune asupra antrenamentelor, a programului strict pe care trebuie sa il ai.
Cum ai caracteriza anul competitional 2017?
Anul 2017 a inceput cu intrarea in lotul de seniori al Timisoarei Saracens, pana atunci evoluand la echipa de U20 a clubului. A fost un pas mare pentru mine, am incercat sa ma integrez cat mai bine, sa invat cat mai multe lucruri de la colegii cu experienta, sa fiu atent la ceea ce mi se spune si ce mi se cere de catre antrenori, sa respect planul de joc. Am luat Cupa cu juniorii, a fost o reusita importanta desi nu am jucat atat de mult pentru ca in ultima parte a campionatului am facut pasul catre echipa de seniori. A fost apoi acea finala de SuperLiga CEC Bank, meciul jucat cu Baia Mare si primul titlu cucerit la seniori, dupa care, ca o incununare a tot ce mi s-a intamplat a fost convocarea la echipa nationala pentru turneul din Japonia si Canada. Acest lucru a fost o oportunitate imensa pentru mine, oportunitate pe care am dorit sa o fructific si le multumesc antrenorilor pentru increderea pe care au avut-o in mine si faptul ca mi-au dat meciuri la un nivel atat de inalt.
Ai debutat pentru Romania in meciul cu Canada. Cum a fost?
Am avut emotii, pentru mine era o experienta cu totul noua. Am avut noroc ca am avut multi colegi de la Timisoara care m-au ajutat sa ma integrez repede, in special Valentin Poparlan. El mi-a explicat mai multe lucruri, ce ar trebui sa fac si ce nu, pe ce se pune accentul la echipa nationala. Toate sfaturile si tot ce mi s-a spun mi-a prins foarte bine. Oricum, venisem motivat sa arat ce pot, sa profit de sansa care mi s-a dat.
Care este cel mai important lucru pe care l-ai invatat la echipa nationala?
Respectul pentru colegi, pentru pregatirea pe care o facem, faptul ca suntem jucatori profesionisti si trebuie sa atingem un nivel foarte inalt. Apoi, foarte important este sa te daruiesti meci de meci, indiferent care este adversarul pe care il ai in fata. Sa dai tot ce poti, sa te autodepasesti de fiecare data cand intri pe teren.
Cum ai resimtit tu trecerea la nivelul international?
Este intr-adevar o diferenta mare de ceea ce se joaca in competitiile interne insa totul depinde de cum abordezi tu meciul. Niciodata nu m-am gandit ca se joaca la un nivel mai inalt, sau ca este un alt ritm de joc, mult mai fizic sau in viteza, etc, ci am considerat ca pot face fata, ca daca sunt acolo sunt pentru ca am aratat ca am calitati pe care se poate construi, iar eu trebuie sa arat ca merit sa fiu acolo si sa fac fata tuturor cerintelor.
Care a fost cel mai greu meci cu Romania?
Partida cu Tonga, cred ca ne-am concentrat prea mult, ne-am dorit prea mult victoria si aceasta supramotivare ne-a facut sa intram greu in meci, apoi le-am facut jocul, au fost mai multe lucruri care s-au adunat. In ce priveste echipa de club, cel mai greu meci cu Timisoara a fost cel cu Calvisano, de acasa, cand a inceput ninsoarea si a fost foarte frig, practic am inghetat pe teren.
Cum sunt meciurile din Continental Shield?Cum le vezi tu?
Ca intensitate sunt destul de grele pentru ca toate echipele au acelasi nivel, sunt foarte apropiate ca valoare, de unde si diferenta mica de puncte inregistrata la final. Incerci sa nu te gandesti ca nivelul este mai inalt, ca sunt alte cerinte de joc sau ca e un meci in care nu ai nicio sansa in fata adversarului. Eu nu simt aceste diferente nici ca intesitate fizica, sunt tanar, ma mobilizez altfel, insa e foarte important sa ai o pregatire fizica buna. Ca fundas trebuie sa alergi mult, de multe ori esti in postura de ultim aparator, trebuie sa fii foarte atent, sa iei decizii, cele mai bune decizii, sa iti ajuti echipa.
Care crezi ca este principala calitate a unui fundas?
Inteligenta de joc. Trebuie sa vada totul, sa urmareasca tot timpul jocul, sa ia cele mai bune decizii si sa fie tot timpul sigur de el pentru ca o singura greseala poate costa echipa.
Atat la Timisoara Saracens, cat si la echipa nationala ai o concurenta puternica in Catalin Fercu, revine dupa o accidentare. Te motiveaza mai mult acest lucru?
Catalin Fercu e unul dintre cei mai buni jucatori romani pe acest post de fundas, are calitati extraordinare, vede bine jocul. Pentru mine este un noroc ca pot beneficia de sfaturile si ajutorul lui Catalin si la echipa de club si la nationala. Intotdeauna are cuvinte bune pentru mine, ma incurajeaza, ma ajuta cu sfaturi si sunt constient ca daca voi munci mai mult voi reusi sa fac ceea ce mi-am propus, ca intr-o zi sa ii iau locul.
Ce iti doresti pentru acest an?
Sa joc in cat mai multe meciuri, sa devin cel mai bun jucator din SuperLiga, sa am cat mai multe realizari atat pe plan sportiv, cat si personal. Ma gandesc si la meciurile din Rugby Europe Championship, meciuri importante pentru calificarea in Japonia si sper sa fiu convocat, sa ajut cat mai mult echipa, sa fac meciuri bune.Imi doresc sa merg cu Romania in acel turneu care se va face in iunie in Insule si mai ales, prin evolutiile mele sa ajung sa reprezint tara la Cupa Mondiala din Japonia din 2019.
