Povestea Georgiei, de la David Dzagnidze la Mamuka Gorgodze

Pe 12 septembrie 1989 se consemna prima partida test a Georgiei, cu doi ani inainte de destramarea Uniunii Sovietice din care facea parte, pentru a urca treapta cu treapta si a deveni una dintre principalele forte ale celui de-al doilea esalon valoric al rugbyului mondial.

La Kutasi in acea zi de toamna, cei supranumiti Lelos au invins pe Zimbabwe, toate punctele victoriei fiind marcate de uvertura David Dzagnidze, un eseu si patru lovituri de pedeapsa, de aici pornind drumul celor care au castigat de sapte ori Cupa Europeana a Natiunilor.

In fapt nu exista niciun secret al georgienilor, doar pasiunea pentru rugby, care se reflecta in statistica popularitatii acestui sport, aflat pe pozitia secunda intr-o tara cu aproximativ 4 milioane de locuitori fiintand 47 de cluburi, la care activeaza peste 6000 de jucatori legitimati.

Supranumele Lelos vine de la „lelo” care in limba georgiana inseamana eseu si isi are originea intr-un joc stravechi asemanator cu acel amalgam de oameni adunati in Anglia, unde o parte a satului se confrunta cu cealalta in scopul de a duce balonul in “terenul de tinta” al adversarilor, inca inainte de gestul lui William Webb Ellis.

Rugbyul a inceput sa prinda radacini in Georgia prin anii 1950 si se leaga de un armean, Jacques Haspekian, care traise la Marsilia, in 1961 facandu-si aparitia si primul campionat, cel al Orasului Tbilisi, Dinamo Tbilisi fiind una dintre participante, echipa care a fost baza fondarii in 1964 a Federatiei Georgiene de Rugby.

In concordanta cu anii de la mijlocul secolului trecut, cand Georgia era parte integranta a Uniunii Sovietice, datorita unor relatii stranse intre cercurile politice de orientare comunista de la Tbilisi si din Franta s-a creat o relatie stransa si in privinta sportului cu balonul oval, de altfel primul antrenor strain al Lelos a fost francezul Claude Saurel.

Prima tentativa a Georgiei de a ajunge la Cupa Mondiala, editia 1995, a esuat dupa infrangerile suferite cu Rusia si Polonia, patru ani mai tarziu scenariul repetandu-se, invinsi de Irlanda si Romania, Lelos au jucat in recalificari cu Tonga dubla mansa revenind echipei din Insulele Pacificului.

Din 2003 insa nu au mai lipsit de la Cupa Mondiala, in 2007 venind prima victorie, cu Namibia, dar si o partida memorabila impotriva Irlandei, in care georgienii conduceau cu 10-7, Shkinin eseu, Kvirikashvili transformare si lovitura de pedeapsa, pentru ca apoi incercarea lui Dempsey sa puna capat unui vis frumos.

Georgia ocupa in prezent pozitia a 15-a in clasamentul World Rugby in spatele Italiei, una dintre abonatele la nedoritul trofeu lingura de lemn din Six Nations, victoria din 2013 in fata celor din Samoa fiind una de referinta pentru Mamuka Gorgodze si colegii sai.

Si nu intamplator l-am nominalizat pe Gorgodze, acesta fiind unul dintre cei mai reprezentativi jucatori georgieni din ultimii ani cu evolutii care l-au propulsat de la Montpellier la campioana europeana, Toulon, in Top 14 evoluand majoritatea inaintarii trupei conduse de neozeelandezul Milton Haig.

In ciuda faptului ca tehnicianul vine dintr-o tara a rugbyului spectacol, Georgia este o echipa pragmatica, isi macina si domina adversarii intr-un joc de uzura al inaintarii si poate aceasta constanta in stilul de joc atrage rezultatele pozitive, ultima infrangere suferita in Cupa Europeana a Natiunilor datand din 2012, cand Lelos au cedat suprinzator in Spania.

Sambata, 21 martie, istoria partidelor directe dintre Romania si Georgia va consemna episodul cu numarul 19, in joc fiind trofeul Rugby Europe Championship, precum si Cupa Antim Ivireanul.

Ți-a plăcut articolul? Distribuie-l către prietenii tăi:

Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on linkedin
LinkedIn
Share on whatsapp
WhatsApp

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Alte articole similare:

Link-uri utile