Campion mondial cu nationala de rugby a Noii Zeelande in 1987, Steve McDowell (49 de ani) traieste, de doi ani si jumatate, romaneste. Antrenorul care a pus umarul la calificarea Romaniei la Cupa Mondiala din 2011 locuieste in Bucuresti. „Ca sa cunosc si sa inteleg cat mai bine jucatorii cu care lucrez, trebuie sa cunosc cultura si mentalitatea tarii din care provin. Nu poti face asta decat fiind acolo tot timpul”, puncteaza el.
La doua zile dupa ce Romania si-a asigurat calificarea la cea de-a saptea editie a Cupei Mondiale, l-am intalnit pe antrenorul „stejarilor”, Steve McDowell, intr-unul dintre locurile sale preferate din Bucuresti: Parcul Herastrau. „Vin des aici cu familia, cei mici se dau cu rolele, iesim la picnic. Imi aminteste de Rotorua, unde m-am nascut si am copilarit, o zona paduroasa a Insulei de Nord”, explica el. Ascultand cum vorbeste despre locurile in care s-a nascut, te intrebi de ce un strain alege sa vina aici. „Toti ma intreaba asta, mai ales romanii. E simplu. La un moment dat vrei sa impartasesti ceea ce stii si cu altii, iar pentru familia mea este un lucru extraordinar sa cunoasca o alta cultura si sa se adapteze la o noua viata”, zambeste el.
Mezina Kesey, profesoara de romana
Fostul pilier „All Blacks” nu a venit singur in Romania, ci impreuna cu sotia, Michelle, cu cele trei fiice, Kasey (5 ani), Morgan (8 ani) si Tyler (12 ani), si cu fiul, Spencer (11 ani). „Ne-am integrat perfect in comunitatea de aici, copiii merg la Cambridge School din Piata Romana. Facem progrese chiar si la limba romana. Kasey ne da lectii la toti, invata repede urmarind desenele animate”, ne-o prezinta Steve pe mezina familiei. „Ce faci?”, intoarce mogaldeata prezentarile intr-o romana perfecta. „Suntem linistiti in ceea ce ii priveste, si-au facut prieteni, au o viata destul de activa aici. Cred ca cel mai dificil a fost sa venim dintr-o casa cu gradina, cu loc de joaca pentru copii, si sa ne mutam intr-un apartament”, explica Michelle.
„Traficul? La fel ca in Auckland!”
Steve vorbeste degajat despre problemele de care te izbesti la tot pasul in Bucuresti, amuzat parca de felul in care romanii privesc aceste lucruri. Marturiseste ca „fenteaza” blocajul in trafic pentru ca ii place sa se deplaseze cu mijloacele de transport in comun: „Traficul e peste tot la fel, si aici, si la Auckland. Dar daca autobuzele, tramvaiul, metroul vin regulat, de ce sa ne plangem?!”. De tramvai se leaga insa si una dintre primele intamplari de inceput. „Nu intelegeam ce este cu cei care vin si canta. OK, ce zic, ce vor? Pana la urma, te obisnuiesti si cu ei. E mai greu cand esti cu copiii si ei te intreaba de ce canta, de ce nu au bani, de ce nu muncesc”, ofteaza el. E singura data cand privirea i se intuneca cand e vorba de viata lui de acum.
„Ciupit” de taximetristi
Apropierea de cultura si de oamenii de aici il face sa treaca cu privirea micile neplaceri de care a avut parte. Primele, chiar de cand a pasit in tara, la aeroport: taxiurile. „La inceput nu mi-am dat seama ca imi cereau triplu pe o cursa. Acum intreb direct cat imi ia dintr-un loc in altul, si daca e prea mult, ii zic «La revedere!» si caut altul”, explica el. Nu pare deranjat de acest lucru, dimpotriva, gaseste chiar si argumente pozitive. „Voi, romanii, va judecati prea aspru pentru lucrurile astea care se intampla peste tot in lume, peste tot exista cei care incearca sa profite. De ce sa judeci majoritatea pentru unele exceptii?”. In timp ce se joaca cu Kasey si Morgan, vorbeste cu entuziasm despre cultura pe care a gasit-o aici, despre cat de mult s-a schimbat viata lor, la peste 17.300 km departare de acasa. Dincolo de cuvinte, se creioneaza imaginea unui camin linistit pentru care Romania nu este doar locul in care munceste, ci si un stil de viata. Un „All Blacks” devenit „stejar”!
Trei motive pentru care iubeste Romania:
1. „Familia e mai unita venind aici, petrecem mai mult timp impreuna, este o regula ca in fiecare seara sa ne adunam la masa si sa vorbim despre ziua care a trecut”
2. „Oamenii interesanti pe care i-am intalnit aici si de la care am aflat istoria acestui popor, cultura incredibila pe care o aveti”
3. „Legatura cu rugby-ul, pasiunea si preocuparea pentru tot ce inseamna acest sport aici, oficialii federatiei cu care lucrez, talentul pentru acest sport al romanilor”
PRIMUL CUVANT ROSTIT IN ROMANA:
„Multumesc”
GIGI BECALI: „La inceput nu stiam cine este, ce vrea. Era la toate televiziunile. E un personaj interesant, dar nu stiu de ce se fac toate acele schimbari la echipa. Timisoara e o formatie mai constanta si nu apare nimeni de acolo non-stop pe post”
VIOLENTA PE STADIOANE: „Nu inteleg manifestarile acestea. Nu ma tenteaza sa merg la un meci de fotbal. Daca nu port culoarea care trebuie, sau tricoul? Cat despre cei mici, nu i-as duce niciodata. La rugby, la pub, bei o bere cu cel care tine cu echipa adversa, nu ii dai in cap”
MULT FOTBAL, PUTIN RUGBY LA TV: „Nu e frustrant sa vad raportul acesta la televizor pentru ca vin dintr-o tara unde e exact invers”
IMPRESIE: „Este incredibil sa vezi ce aranjate sunt femeile la prima ora a diminetii, pentru ca la noi, in Noua Zeelanda, toti sunt in trening, abia spre dupa-amiaza lumea se aranjeaza”
LIPSCANI: „As sta ore intregi aici, sa urmaresc detaliile de pe fiecare constructie. Imi place atmosfera care e pe strazi, senzatia aceea de timpuri de altadata. Sunt cladiri aici mai vechi decat comunitatea din Noua Zeelanda”
BUCURESTI: „Sunt multi care se plang de acest oras. Totul tine de alegerile pe care le faci. Daca nu iti place aici, poti pleca. Eu cred ca intotdeauna trebuie sa vezi punctele pozitive din ceea ce se intampla. Imi place orasul, atmosfera, totul”
Autor: Mirela Basescu
Sursa & Foto: www.prosport.ro
