In timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, rugby-ul a ajutat o serie de oameni sa supravietuiasca in conditiile grele de prizonierat. A ramas foarte cunoscut un episod petrecut in lagarul german de la Moravska Trebova (actual in estul Republicii Cehe, in trecut in Cehoslovacia). Printre multii prizonieri de multe nationalitati, erau cateva zeci de ofiteri si soldati britanici. Pentru a atenua conditiile grele de locuire si de alimentatie, medicii prizonieri au propus organizarea unei serii de jocuri sportive.
Si cum din patria lor, Marea Britanie, venea unul din sporturile mult indragite, au hotarat sa practice RUGBY. Au pornit la treaba, au jucat rugby timp de 5 luni, din decembrie pana in aprilie 1944. Lipsa “personalului” disponibil de joc, cat si terenul, care era mai mic, aranjat intre baraci, au fost unele impedimente.
Echipele erau formate din 12 jucatori, mai putin 2 din gramada si un centru din treisferturi. Au fost cateva formatii, denumite dupa cele din Anglia, iar pentru meciurile „de campionat” reprizele erau de 15 minute. Finalele urmau sa se desfasoare pe durata a doua reprize de cate 20 de minute. Se tinea cont si de forma fizica precara datorata proastei alimentatii. Echipamentul era confectionat de prizonierii însisi. Balonul le–a fost livrat intr–un colet trimis de Crucea Rosie Internationala.
Dupa calificari, finala s–a disputat in 9 aprilie 1944 intre selectionatele Angliei si Restului Lumii. Invingătoare cu 5–0 a fost echipa Restul Lumii. In 10 aprilie, selectionata sudica a invins nordul cu 3–0. Ca intr–un film care a rulat pe ecrane, prizonierii pregatisera o evadare in timpul ultimului meci. N–a ramas nicio amintire despre acest plan, care se pare ca nu s–a realizat.
Arbitrul C.Wilton a fost ales presedintele Federaţiei de Rugby Scotiene, dupa eliberare. Tot dupa razboi, alt arbitru, Fredie Brown, “a tradat” rugbyul pentru…cricket.
Comisia de Istorie si Statistica a Federatiei Romane de Rugby
