A plecat dintre noi, unul dintre cei mai in varsta rugbysti, veritabil “stalp” al sportului nostru.
Fiul al unei vechi familii de italieni venita in Romania inca din secolul al XIX-lea, a imbratisat una dintre meseriile specifice italienilor din Romania: tocilar.
Generatii intregi de rugbisti i-au calcat pragul micului atelier de pe Calea Grivitei.
A inceput ca fotbalist, in 1937, dar, dupa doi ani si-a inceput lunga cariera de rugbist la C.F.R. Dupa echipa feroviara, a fost fundas pe rand la Metalul (1947-1954), Constructorul (1954-1957) si la Cetatea lui Bucur, Olimpia.
Dupa examenul de categoria I a fost antrenor la Cetatea lui Bucur, Progresul, Olimpia, Rapid, Medicina, Arhitectura.
Intre 1956 si 1978 a fost presedintele Comisiei Municipale de Arbitrii si a fluierat in toata tara. Nu a scapat niciodata meciurile din mana, dand adevarate lectii de cunoastere a regulamentului.
Din cauza originii socotita in vremurile de dinainte de 1989 drept “nesanatoase” a fost o singura data desemnat arbitru la un meci international in afara tarii si niciodata nu a insotit o echipa de rugby italiana.
Om de probitate desavarsita, fin cunoscator al rugbyului, prezent pana de curand in tribunele de rugby, nea Rino lasa o amintire frumoasa a unui carater demn de urmat.
Va fi inmormantat vineri, 28 septembrie, la cimitirul Straulesti 1, ora 13.00.
Dumnezeu sa-l ierte!