Costurile cu intretinerea stadioanelor depasesc mult puterea de cumparare a fanului de fotbal sud-african
Oficialitatile sud-africane au catalogat organizarea Campionatului Mondial de Fotbal drept un succes economic, exprimat in locuri de munca temporare in constructii si intr-un numar mai mare de politisti angajati. Totusi, pentru ca stadioanele sa nu aiba soarta colosilor industriali din Europa de Est este nevoie de ajutorul rudei mai sarace la nivel mondial a fotbalului, rugby-ul, sport cu o audienta mult mai mare in Africa de Sud.
Nici nu s-a incheiat bine Campionatul Mondial de Fotbal ca presedintele sud-african Jacob Zuma s-a grabit sa declare competitia un succes economic. El si-a argumentat declaratia pe cifre: investitiile de aproximativ 5,5 miliarde de dolari, potrivit Bloomberg, au creat 66.000 de noi locuri de munca in constructii, iar banii cheltuiti pe securitate au condus la majorarea cu 40.000 a numarului de politisti. Totusi, sa cheltuiesti 5,5 miliarde pentru 66.000 de slujbe cu caracter temporar si 40.000 de politisti pentru care trebuie sa gasesti surse de finantare si in viitor cu greu poate fi catalogat drept un succes economic. De altfel, Christopher Hart, economist-sef la Investment Solutions, a recunoscut ca evenimentul in sine nu a fost profitabil din punct de vedere financiar, insa a precizat ca imaginea pozitiva creata in lume Africii de Sud este „nepretuita” si poate conduce la un boom investitional in viitor. Ce diferenta fata de estimarile consultantilor Grant Thornton din 2004, cand FIFA a acordat organizarea Campionatului Mondial din 2010 statului african, potrivit carora costurile cu infrastructura ar fi fost de 300 de milioane de dolari, iar beneficiile ar fi condus la o crestere a PIB-ului cu 2,9 miliarde de dolari!
Rugby-ul, un sport mai scump
Stadioanele construite vor aduce costuri suplimentare de intretinere in perioada urmatoare, ca urmare a cererii solvabile reduse de fotbal in Africa de Sud. Salvarea ar putea veni din partea rugby-ului. Chiar daca fotbalul este sportul cu cei mai multi fani in randul majoritatii populatiei sarace de culoare, consumatorii cu dare de mana din clasa de mijloc prefera rugby-ul si cricket-ul.
„Problema cu fotbalul in Africa de Sud este aceea ca nu este un sport care sa beneficieze de sustinatori dispusi sa plateasca si de sponsori potenti financiar”, sustine Jean-Francois Mercier, economist la Citigroup Inc. din Johannesburg. „Rugby-ul insa este. Folosirea unora dintre cele zece stadioane pentru gazduirea meciurilor de rugby poate ajuta la acoperirea costurilor de intretinere a acestora”, afirma expertul financiar. Iar solutia ar putea fi aplicata rapid, cu atat mai mult cu cat Federatia de Rugby sud-africana a anuntat deja ca meciul dintre Springbocks si All Blacks (Noua Zeelanda), programat la numai la o luna de la terminarea Campionatului Mondial, pe 21 august, se va desfasura pe Soccer City. Stadionul de 94.000 de locuri, care a costat jumatate de miliard de dolari, a gazduit meciul de deschidere si finala dintre Olanda si Spania a Campionatului Mondial.
Cel putin la nivel de echipa nationala, propunerea pare a le surade organizatorilor competitiilor de rugby din Africa de Sud. Profiturile ar putea primi un impuls considerabil prin mutarea meciurilor din Turneul celor Trei Natiuni de pe Elis Park, arena cu o capacitate de numai 62.000 de locuri, pe cele 10 stadioane-gazda ale Campionatului de Fotbal, cu atat mai mult cu cat capacitatea acestora a fost restransa ca urmare a alocarii unor sectoare intregi presei si inlaturarii scaunelor care obstructionau activitatea acesteia.
Pentru a compara profitabilitatea celor doua sporturi e suficient de precizat ca, in timp ce biletele pentru meciul amical dintre Africa de Sud si Columbia, de pe 27 mai, au costat doar 40 de rand, biletele la confruntarea de rugby de pe 12 iunie dintre Springboks si Franta au variat intre 100 si 400 de rand. Iar costurile anuale de intretinere a celor 10 stadioane vor fi de 350-500 de milioane de rand, estimeaza Udesh Pillay, co-autor al studiului „Dezvoltare si Iluzii: Mostenirea Urbana a Campionatului Mondial de Fotbal din 2010”. In opinia sa, ar fi nevoie de 12-15 evenimente sportive cu casele inchise si bilete vandute la un pret cuprins intre 200 si 250 de rand pentru a rentabiliza arenele. Pentru un meci de fotbal fanii sud-africani sunt dispusi sa plateasca insa de 5-6 ori mai putin. Iar construirea stadioanelor a costat 16 miliarde de rand.
Visuri olimpice
Presedintele Jacob Zuma isi pastreaza insa optimismul. „Exista planuri pentru utilizarea stadioanelor si dupa terminarea Campionatului Mondial. Cred ca nu ar fi nimeni care sa spuna nu organizarii Jocurilor Olimpice de catre Africa de Sud, pentru ca avem deja facilitatile. Am putea solicita organizarea evenimentului”, a afirmat Zuma. Aceasta ar fi singura sansa, pentru ca gazduirea meciurilor din Prima Liga sud-africana pe cele zece stadioane nu este deloc profitabila.
„Va fi dificil sa utilizam toate aceste arene constant”, sustine Kjetil Siem, presedintele executiv al Ligii. „Daca vom organiza finala cupei sau derby-urile campionatului pe aceste arene si vom reusi sa le umplem pe jumatate, ne vom declara mai mult decat multumiti”, a spus Siem.
Cele mai iubite cluburi din Africa de Sud – Orlando Pirates, Kaizer Chiefs si Mamelodi Sundowns – se afla toate in provincia Gauteng, care include Johannesburg si Pretoria. Meciurile organizate in alte provincii beneficiaza de o audienta extrem de scazuta. De aceea, un meci al Springboks in Soweto ar putea fi primul pas catre utilizarea stadioanelor atat pentru meciurile de rugby internationale, cat si pentru gazduirea Turneului Super 15 dintre echipele provinciilor din Africa de Sud, Australia si Noua Zeelanda.
Elefantii albi
O rezistenta puternica vine tocmai de la aceste echipe, care detin propria lor infrastructura. Arena de 70.000 de locuri Moses Mabhida din Durban, pe care s-au desfasurat meciurile Campionatului Mondial, se afla in vecinatatea stadionului de rugby Absa Stadium, care va gazdui meciurile din Super 15 ale echipei Sharks, ce a terminat in ultimul sezon pe locul al noualea al competitiei.
„Am facut un business-plan pe baza datelor pe care oficialitatile ni le-au pus la dispozitie, dar acesta nu a stat in picioare”, afirma Theuns Roodman, presedintele executiv al Federatiei de Rugby a Provinciei de Vest, care detine propriul sau stadion in Cape Town, Newlands. „N-am putea supravietui. Federatia de Rugby are o casa si va locui in ea”. Partea buna este ca arenele Ellis Park, Loftus Versfeld din Pretoria si Free State din Bloemfontein au fost deja folosite pentru a gazdui meciuri din Super 15. In schimb, stadioane precum Mbombela din Nelspruit, Peter Mokaba din Polokwane, Nelson Mandela din Port Elizabeth sau Royal Bafokeng din Rustenburg nu sunt deloc in apropierea unor localitati cu echipe de rugby participante la competitie.
„Unele dintre cele zece stadioane sunt adevarati elefanti albi”, crede Patrick Bond, economist la Centrul pentru Societate Civila din Durban. „Cum vor putea acestea vreodata sa-si mai umple tribunele dupa fluierul final al Campionatului Mondial?”, este intrebarea retorica de pe buzele tuturor sud-africanilor, nu numai de pe cele ale lui Patrick Bond.
Sursa & Foto: Saptamana Financiara