.png)
Genunchiul este stabilizat de patru ligamente principale: doua colaterale (medial si lateral) si doua incrucisate (anterior si posterior). Ultimele doua se intersecteaza in interiorul articulatiei genunchiului sub forma unei cruci, de unde provine si denumirea de ligamente incrucisate.
Ligamentul incrucisat posterior, LIP, limiteaza alunecarea posterioara a tibiei (osul gambei) pe femur (osul coapsei) si previne rasucirea ei spre exterior. LIP este stabilizatorul de baza al genunchiului si este aproape de doua ori mai puternic decat ligamentul incrucisat anterior, LIA. In plus, furnizeaza o axa centrala, in jurul careia genunchiul se poate roti.
LIA este situat in fata LIP si este mai cunoscut, in parte datorita faptului ca leziunile acestuia sunt mai frecvent diagnosticate decat cele ale LIP. Desi circa 3 – 20% dintre leziunile ligamentare ale genunchiului sunt ale LIP, ele raman frecvent nediagnosticate pentru ca de obice nu cauzeaza instabilitate.
Cauzele lezarii LIP
Cea mai frecventa cauza a lezarii LIP este impactul direct din fata la nivelul tibiei, in timp ce genunchiul este flectat. Apare frecvent in cadrul accidentele rutiere, atunci cand tibia se loveste cu forta de tabloul de bord. O alta situatie des intalnita este aceea a sportivilor care cad pe fata anterioara a genunchiului situat in hiperflexie (intins pana la capat), cu varful piciorului indreptat in jos. Astfel, ligamentul este suprasolicitat, iar o forta suficient de puternica il poate rupe.
Simptome
Simptomele rupturii LIP sunt foarte asemanatoare cu cele ale LIA rupt. Durerea la nivelul genunchiului, edemul ( umflatura ) si miscarea limitata apar in ambele cazuri, la scurt timp dupa accidentare. Mersul este dificil, iar pacientul poate avea senzatia ca genunchiul a pocnit sau il simte instabil.
Diagnostic
O parte importanta in stabilirea diagnosticului o reprezinta cunoasterea de catre medicul examinator a mecanismului prin care a avut loc accidentarea ( pozitia piciorului in momentul respectiv si directia in care a actionat forta ).
Exista manevre specifice pentru a testa functia LIP. Cea mai reprezentativa este testul sertarului posterior. Cu genunchiul indoit, medicul va impinge tibia inapoi. Daca ligamentul este afectat sau rupt, tibia se va deplasa considerabil, evidentiind existenta leziunii.
Radiografia sau RMN-ul ajuta la observarea tuturor structurilor genunchiului care ar putea fi la randul lor afectate: menisc, ligamente colaterale medial si lateral, LIA sau oasele care formeaza articulatia genunchiului. LIP rupt se asociaza frecvent cu alte leziuni ligamentare sau ale cartilajului.
Rupturile LIP se clasifica, in functie de severitatea afectarii, pe o scala de la I la III. Incadrarea se face in functie de gradul de laxitate observat de medic in timpul examinarii.
• Grad I – ligamentul a fost usor afectat, dar este capabil sa mentina stabilitatea genunchiului
• Grad II – ruptura partiala a ligamentului
• Grad III – ruptura completa a LIP, care genereaza o articulatie a genunchiului instabila
Tratament
Tratamentul leziunilor LIP depinde de severitatea afectarii si planul de tratament trebuie individualizat.
Tratamentul nechirurgical este rezervat leziunilor de grad I si II si urmareste initial inlaturarea durerii si a edemului: antiinflamator nesteroidian, aplicare de gheata, bandaj compresiv, ridicarea piciorului deasupra nivelului inimii si repaus ( eventual utilizarea de carje la mers pentru a nu incarca membrul afectat ). Dupa ce simptomele initiale au disparut, terapia fizicala este esentiala pentru restabilirea amplitudinii de miscare si a fortei genunchiului.
Interventia chirurgicala se indica pentru rezolvarea leziunilor complexe, leziunilor de gradul III sau pentru cei care nu isi pot desfasura activitatile uzuale din cauza instabilitatii genunchiului. De exemplu, daca genunchiul este dislocat si sunt afectate mai multe ligamente, inclusiv LIP, chirurgia este aproape intotdeauna necesara. Coaserea capetelor ligamentului rupt reprezinta o varianta de tratament daca prezentarea la medic s-a realizat imediat dupa momentul accidentarii. Daca leziunea este mai veche, ligamentul trebuie reconstruit, si anume va fi inlocuit cu un tesut prelevat din alta parte a corpului sau de la un donator ( grefa ).
Reconstructia chirurgicala a LIP este controversata, unii chirurgi ortopezi considerand ca beneficiile interventiei sunt anulate de dificultatea tehnicii operatorii. Aceasta se datoreaza in mare parte pozitiei greu accesibile a LIP in interiorul articulatiei genunchiului, care il face greu de inlocuit, si, suplimentar, datorita faptului ca in timp grefa isi pierde functionalitatea.
Chirurgia artroscopica este mai putin invaziva si are avantajul durerii reduse ca intensitate comparativ cu chirurgia clasica, o perioada mai scurta de spitalizare si o recuperare mai rapida.
Scopul tratamentului pe termen lung este ca pacientul sa atinga nivelul de activitate premergator accidentarii. Programul de recuperare cuprinde exercitii specifice pentru restabilirea functiei genunchiului si intarirea musculaturii care il sustine. Intarirea musculaturii anterioare a coapsei ( muschiul cvadriceps ) s-a dovedit a fi un factor cheie pentru o recuperare de succes. Durata refacerii depinde de severitatea leziunilor. Recuperarea completa dupa o interventie chirurgicala necesita 6 pana la 12 luni.
Unele studii au evidentiat faptul ca persoanele care suferit leziuni ale LIP au risc mai mare de a dezvolta in timp durere patelofemurala sau osteoartrita genunchiului.
Dr. Alin Popescu
Coordonator medical FRR
Sursa: www.dralinpopescu.ro
