Stejarul Robert Dascălu s-a întors în SuperLiga, dar ca arbitru “Este o experiență nouă, continuarea vieții sportive”

Etapa a IX-a a SuperLigii de Rugby disputată în weekendul trecut a adus o premieră în arbitrajul românesc. La partida dintre ACS Tomitanii și Universitatea Cluj, a debutat ca arbitru de margine în primul eșalon valoric, Robert Dascălu (37 ani). Jucător emblematic al echipei naționale, cu 52 de selecții și o participare la Cupa Mondială, ediția din 2007, dar și al clubului CSA Steaua pentru care a evoluat aproape toată cariera, acesta a revenit pe teren după doi ani.

Daschi, cum este poreclit, s-a retras ca jucător în 2019, revenind acum într-o postură nouă. Cel mai titrat Stejar arbitru a vorbit despre noua provocare.

Cum a fost debutul în SuperLiga ca arbitru?
Am avut emoții, chiar la începutul meciului exact cum aveam când eram și jucător, dar după primul fluier, după lovitura de start, emoțiile dispar. A fost o experiență interesantă, plăcută, iar înainte de debutul meu în Superiga am vorbit și ținut legătura cu mai mulți arbitrii, foști și actuali, acum colegi (râde). Sunt multe lucruri noi de învățat, iar o bună pregătire înainte de meci poate face diferența dintre un meci bun sau prost gestionat. E ca să zic așa, un fel de analiză video cum făceam când eram jucător. De exemplu la meciul de sâmbătă împreună cu colegii mei, am discutat și încercat să identificăm jucătorii cheie a celor două echipe, deoarece în jurul lor se va desfășura o bună parte a meciului, de la formarea spontanelor, offload-uri,  pătrunderi etc.

 

Brigada de arbitri și comisarul de citare – observare la meciul Tomitanii – Cluj.

Ce te-a determinat să faci acest pas spre arbitraj?
Tot timpul mi-a plăcut această idee și mă gândeam, uneori, ca la sfârșit de carieră să mă axez pe arbitraj. Prin 2016  când încă eram jucător, am făcut primul curs Level 1 de arbitri, apoi am fost delegat la competiții de juniori, la turnee. M-a prins acest fenomen și îmi este cu atât mai drag cu cât este o continuare firească a pasiunii pentru rugby, am rămas în domeniu, multe din trăirile ca jucător le regăsesc acum ca arbitru: emoțiile dinainte de meci, întâlnirea cu foștii colegi, pregătirea genții de meci…

 

 

Ce ți se pare cel mai greu în această postură?
Nu știu dacă chiar cel mai greu, însă ca jucător, dacă greșeam, era vina mea, mi-o asumam, erau șanse să dezamăgesc toată echipa. Ca arbitru însă, dacă greșești, ambele echipe pot avea de suferit. E foarte important să rămâi consecvent, să fii corect și să încerci să îi sfătuiești sau să vorbești cu jucătorii despre greșelile pe care le fac tocmai pentru a le evita pe viitor. În plus, mi se pare o situație destul de dificilă ca jucătorii ambelor echipe să pună presiune pe arbitrii, în condițiile în care doar  căpitanii sunt cei care pot avea acest dialog cu centralul, până la urmă acest aspect al rugby-ului ne deosebește de alte sporturi.

Contează vechimea în rugby ca jucător atunci când ești arbitru?
Contează, dar trebuie completată cu vechimea de arbitru (râde). Că jucător te concentrezi pe o mică parte din regulament și tot timpul, mai ales în meciurile importante. ești subiectiv, tot timpul ai dreptate (râde) chiar dacă ai greșit și nu-ți dai seama pe moment, dar totuși respecți decizia arbitrului. Însă ca arbitru treaba e mult mai complexă, cunoștințele de regulament sunt mai vaste , iar în momentul când o echipă a comis o penalitate (infracțiune) și a fost fluierată, aceasta penalitate  (infracțiune) trebuie neapărat fluierată și la cealaltă echipă, adică să fie consecvență. Bineînțeles vor fi greșeli, dar umblă o vorbă în comunitatea rugby-ului” cine nu se implică, nu greșește”.

 

Când spui Robert Dascălu, te gândești automat la Steaua, clubul pentru care ai jucat 15 ani. Crezi că vor fi discuții când vei ajunge să arbitrezi un Steaua – Dinamo?
(râde) Posibil, însă așa cum am mai pus, nu îmi stă în caracter să favorizez pe cineva. Voi fi imparțial și voi încerca să arbitrez cât mai bine o asemenea întâlnire. Cine mă cunoaște își dă seama de caracterul meu și știe că sunt un om corect, am fost un jucător la fel și așa voi fi și ca arbitru.

Ce obiectiv ai în această nouă carieră?
Din luna februarie am luat decizia că vreau să mă implic mult mai mult în arbitraj, să ajung cât pot de departe, chiar și internațional pentru că fiecare ne dorim să fim cât mai buni în ceea ce facem și să ajungem cât mai sus. Pe această cale vreau să mulțumesc comunității arbitrilor pentru primirea și ajutorul acordat în această nouă călătorie.

Ți-a plăcut articolul? Distribuie-l către prietenii tăi:

Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on linkedin
LinkedIn
Share on whatsapp
WhatsApp

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Alte articole similare:

Link-uri utile