Sarbatoare in Waikato! „Chiefs” si-au aparat, cu succes, titlul cucerit anul trecut, invingand pe „Brumbies”, 27-22, in finala desfasurata la Hamilton, in fata a 25,000 de spectatori!
Neo-zeelandezii din Waikato au reusit o performanta deosebita, castigand Turneul Super Rugby pentru a doua oara consecutiv, dar victoria nu a fost obtinuta in maniera in care si-ar fi dorit, ei si suporterii lor. In cele din urma, insa, ceea ce conteaza pentru jucatori, antrenori si suporteri, este faptul ca trofeul Super 15 a ramas in Waikato!
Nu a fost usor pentru „Chiefs”! Timp de 65 de minute, „Brumbies” au controlat jocul, dominand, in anumite momente, cu autoritate, si lasand impresia ca pot castiga finala.
Gramada australienilor s-a dovedit solida in fazele fixe, linia a treia Kimlin-Mowen-Smith aratandu-se foarte eficienta in aglomerari si, mai ales, in exercitarea unei presiuni continue asupra lui Tawera Kerr-Barlow, mijlocasul la gramada al gazdelor, incomodandu-l, in mod vadit, in incercarile de a organiza fazele ofensive ale echipei sale.
Continua presiune asupra tanarului „demi” a avut cateva efecte importante, si anume:
- Fragmentarea jocului gazdelor, lipsindu-i, astfel, pe „Chiefs”de posibilitatea de a mentine fluiditatea fazelor de atac si, implicit, de a exercita, la randul lor, o accentuata presiune ofensiva care sa fi pus in pericol apararea „Calutilor” din Canberra.
- Obtinerea unor „turnovers” ceea ce a permis australienilor sa lanseze contraatacuri periculoase, reusind, cu rapiditate, transformarea fazei de aparare intr-o faza de atac.
- Fortarea greselilor adversarilor care au fost penalizati, cu promptitudine, de catre arbitrul sud-african Craig Joubert. Eseul inscris de Leali’ifano si, cel putin, trei lovituri de pedeapsa transformate tot de el, au fost rezultatul greselilor comise de catre „Chiefs” in urma presiunii exercitate de catre „Brumbies”.
In sfarsit, organizarea defensiva a echipei antrenate de Jake White a fost, timp de 65 de minute, la inaltime, cum la inaltime a fost si Christian Leali’ifano care avea sa inscrie toate cele 22 de puncte ale formatiei sale.
Gazdele au incercat sa se impuna din start, dar, foarte curand, inexactitatile si lipsa de acuratete in executarea paselor au determinat o vizibila scadere a calitatii jocului lor, permitand oaspetilor sa preia initiativa.
In minutul 2, Terr-Barlow, presat de Mowen, nu a controlat balonul, Kimlin l-a recuperat, a „galopat” vijelios prin defensiva adversa pentru ca in faza urmatoare Leali’ifano sa transforme prima dintre cele 5 lovituri de pedeapsa.
Cinci minute mai tarziu, dupa ce Matt Vant Leven a ratat receptionarea balonului la o lovitura inalta de urmarire, Asaeli Tikoirotuma a „intrat” din lateral intr-o aglomerare dand ocazia lui Leali’ifano sa transforme o noua lovitura de pedeapsa.
Ambele echipe au jucat foarte deschis, cautand sa asigure, cu mai mult sau mai putin succes, continuitatea fazelor si, din acest punct de vedere este interesant de observat ca prima gramada ordonata a meciului a avut loc de-abia in minutul 14!
Leali’ifano a mai transformat o lovitura de pedeapsa, in urma unei obstructii comise de catre Tamerau Latimer, dar Aaron Cruden a reusit sa transforme si el trei lovituri de pedeapsa, egalnd scorul, 9-9. Greselile gazdelor s-au inmultit – repunerile in margine ale lui Hika Elliot au fost nesigure – culminand cu faza din minutul 37, cand pasa neinspirata si imprecisa a lui Kerr-Barlow – hartuit, mereu, de linia a treia adversa – catre Elliot a fost interceptata de Leali’ifano, acesta culegand balonul, elegant, cu o mana si sprintand catre eseu. Tot el a transformat, astfel incat „Brumbies” au terminat prima repriza in avantaj, 16-9.
Dupa pauza, Cruden si Leali’ifano au continuat duelul transformeurilor, scorul ajungand la 22-12 in favorea oaspetilor. Acestia au dominat primele 25 de minute ale celei de-a doua reprize, creand si doua faze de eseu.
Prima, in minutul 53, cand, dupa un balon recuperat de George Smith, intr-o aglomerare. si o inteligenta lovitura de urmarire a lui Leali’ifano, aripa Clyde Rathbone parea ca scapase in eseu, cursa sa fiind intrerupta, la doar cativa metri de but, de Aaron Cruden printr-un placaj de-a dreptul salvator.
A doua, in minutul 55 cand inaintasii de la „Brumbies” au intrat in terenul de tinta, dar, in urma verificarii video, eseul nu a fost acordat, reluarea fiind neconcludenta.
Ajungand la jumatatea reprizei secunde, un aspect care merita scos in evidenta il constituie impactul introducerii de catre Dave Rennie a trei jucatori de rezerva: Bundee Aki, Robbie Robinson si Augustine Pulu, ei inlocuindu-i pe Andrew Horrell, Gareth Anscombe si, respectiv, Tawera Kerr-Barlow. Cei trei au avut o contributie majora la rasturnarea rezultatului si stabilirea scorului final,
In ultimul sfert de ora, „Chiefs”au intetit atacurile, reusind sa marcheze doua eseuri intr-un interval de 5 minute, prin Liam Messam si Robbie Robinson. Este interesant de observat ca, in timp ce eseul lui Leali’ifano a fost, intr-un fel, oportunistic, fiind rezultatul unei interceptii, cele doua eseuri ale gazdelor au fost rezultatul unor faze bine construite si executate.
La faza eseului lui Messam, Kerr-Barlow s-a departat de gramada ordonata, atragandu-l dupa el pe Nick White, adversarul sau direct, ingaduindu-i, astfel, lui Messam sa sprinteze pe culoarul liber de langa gramada, direct in eseu, aducand scorul la 17-22.
Eseul lui Robinson a fost rezultatul unui superb contraatac realizat de Bundee Aki si Aseali Tikoroituma urmat, apoi, de un atac clasic pe treisferturi lansat de Cruden si continuat de Robbie Robinson. Acesta, intercalat in linia de treisferturi, a profitat de spatiul liber din apararea australienilor, inscriind eseul decisiv gratie caruia „Chiefs” au preluat, pentru prima data in meci, conducerea, 24-22.
In sfarsit, in minutul 69, dupa un balon castigat in margine, Augustine Pulu a strapuns aliniamentul tusei, a fortat greseala oaspetilor, iar Aaron Cruden a transformat lovitura de pedeapsa, pecetluind victoria echipei sale, 27-22.
A fost un meci echilibrat, intre doua echipe cu o foarte buna organizare, atat in ofensiva cat si in defensiva, si care, pe masura scurgerii timpului, parea ca se va incheia cu victoria oaspetilor, pentru ca in ultimele 15 minute sa asistam la o remarcabila revenire a gazdelor.
In pofida faptului ca au cedat, din start, initiativa adversarilor lor, in ciuda erorilor comise in prima repriza si a impreciziei lui Cruden, in ciuda faptului ca au fost dominati aproape 65 de minute, succesul celor de „Chiefs” a fost, in cele din urma, meritat.
Meritat, deoarece desi condusi cu 22-12, – un decalaj semnificativ intr-o asemenea finala – Craig Clarke si coechipierii sai nu s-au resemnat, nu au renuntat la lupta, nu au intrat in panica, s-au mentinut in „plasa” australienilor, reusind doua „contre” decisive care au inclinat balanta victoriei in favoarea lor.
Asadar, pentru inca un an, trofeul Turneului SuperRugby ramane in Noua Zeelanda!
Eugen Cionga
Toronto