TURNEUL SALINELOR: Inca o portie de sanatate – Salina Praid

Suntem din nou la drum pe meleaguri transilvanene. Campania de promovare a rugby-ului in randul fetelor continua.
Cele cinci echipe de fete, reprezentante ale scolilor generale din Sanpetru, Halchiu, Rasnov (Scoala Generala nr. 1), Bod si Prejmer si-au propus sa beneficieze de inca o portie de sanatate si sa se intreaca la rugby-tag in Salina Praid.

La ora sase dimineata, cand fulgii de nea se luau la intrecere cu cei ploaie, prevestind parca intrecerile sportive care urmau sa se desfasoare, autocarul a sosit la Rasnov. Desi ora era destul de matinala, fetele traiau deja emotiile meciurilor. Rand pe rand locurile autocarului s-au ocupat cu membrele echipelor din Sanpetru, Prejmer, Bod si Halchiu. Iata-ne in aceeasi formatie, dar imbunatatita. O asistenta medicala si un operator care va filma fiecare partida completeaza puzzle-ul cu piesele necesare. S-au integrat rapid in familia noastra si ne-au fost alaturi pe toata durata excursiei. Bravo, Dan, la toate te-ai gandit! Daca la toate acestea adaugam si faptul ca unul dintre membri si-a asumat rolul de reporter de teren, organizarea este ireprosabila.
Se lumina de ziua cand autocarul a parasit meleagurile Tarii Barsei, indreptandu-se spre Targu-Mures. La Balauseri am parasit soseaua care altadata ne-a purtat spre Turda, indreptandu-ne spre frumoasa statiune Sovata. In autocar, desi atmosfera era vesela, echipele se studiau, isi evaluau potentialul …se pregateau sufleteste pentru intreceri. In urma unei discutii cu administratorul Salinei Praid, organizatorul si coordonatorul Dan Petrule, ne-a instiintat ca vom sosi la Praid, unde ne vor astepta doua microbuze care ne vor duce pana in salina. Era o noutate pentru noi. Cu microbuzul in salina!? Se vede ca nu stiam la ce sa ne asteptam. Curiozitatea ne-a fost starnita la maxim. Din autocar zarisem doar intrarea intr-o galerie deasupra careia o inscriptie bilingva, in limbile romana si maghiara, ne reamintea de salutul minerilor la intrarea in sut: ,,Noroc bun” / ,,Jó szerencséd”. Galeria care, cu sute de ani in urma, rasuna de copitele cailor si de zgomotul rotilor carutelor care scoteau sarea, este acum asfaltata pentru a usura deplasarea autobuzelor si microbuzelor pentru turisti si oameni care vin la tratament. Rand pe rand ne-am reluat pe jos calatoria spre ,,centrul pamantului” pe scarile amenajate. La 125 de metri muschii erau incordati, picioarele ne tremurau de parca pamantul se cutremura sub noi. Prima senzatie: cald, comparativ cu temperatura de afara si cea din Salina Turda. Intr-adevar, dupa cum ne-a explicat ghidul, in salina sunt 14-16°C. Aici se lucreza, sarea este extrasa si o regasim pe soselele afectate de zapada si inghet. Nu se prelucreaza industrial si nici nu se foloseste pentru consum, dar rezervele de sare care se regasesc aici pana la o adancime de 1640 de metri, ar fi suficiente Europei pentru 300 de ani.
In linistea ,,castelului de sare” trei saloane imense isi dezvaluie mobilierul: leagane si tobogane pentru copii, mese si banci pentru odihna, mese pentru tenis de masa, buticuri pentru suveniruri. Ne plimbam fascinati de ceea ce vedem. La Turda ne-a impresionat ,,clopotul” urias ai carui pereti erau dantelati cu stalactite de sare, sub cupola caruia civilizatia si-a lasat amprenta. Aici, la Salina Praid, lemnul si sarea fac casa buna cu televizorul, internetul si telefoanele mobile. (semnalul este de cea mai buna calitate).

,,Poftiti la gimnastica”, o invitatie bilingva ne atrage atentia si ne face sa credem ca ne este adresata. Urmarim cu privirea pe cel care repeta invitatia si ne reluam plimbarea prin saloanele ,,castelului”. Multi copii, tineri cu laptop-urile pe masa…oameni apartinand tuturor categoriilor de varsta. Salina Praid este o baza de tratament ale carei beneficii in materie de sanatate pentru caile respiratorii sunt recunoscute.
Omul are nevoie, dupa cum spune Biblia, de ,,sanatate sufleteasca si trupeasca”. Daca aerul salinii iti reda sanatatea trupului, capela ridicata aici, in inima salinei, iti reda linistea sufleteasca. Nu am putut ramane indiferenti in fata unor statuete infatisand scene biblice si chipuri de sfinti apartinand confesiunilor religioase majoritare. Privind cu atentie am recunoscut insemnele a trei mari confesiuni: ortodoxa, romano-catolica si reformata. Presupunerile noastre s-au transformat in certitudine citind orarul desfasurarii slujbelor religioase. Dupa minutele de reculegere petrecute in capela, ne-am indreptat spre locul de unde se auzea vocea celui care chema oamenii la gimnastica. In scurt timp ne-am dumirit: era profesorul de sport care chema la gimnastica recuperatorie pe cei aflati la tratament. Ne-am lasat gentile pe banci si am inceput sa executam si noi miscarile sugerate.
Fetele incepusera, in felul acesta, programul de incalzire pentru intrecerile de rugby-tag. In cateva secunde este marcat terenul, echipele si-au imbracat tricourile, antrenorii, – gemenii – din clasa a III-a sunt pe pozitie cu fluierele atarnand pe tricou, ordinea desfasurarii meciurilor stabilita, la fel, timpul pentru reprize si pentru pauze…totul foarte bine organizat.

Cateva fete incep sa faca galerie dar se opresc deoarece este totusi o baza de tratament unde oamenii au nevoie de liniste. Fluierul arbitrului si indemnurile profesorilor sau ale colegelor amintesc faptul ca acolo se desfasoara o intrecere sportiva. Arbitrajul a fost asigurat de cei doi frati gemeni din Sanpetru, care nu au avut probleme in a struni spiritul de lupta al fetelor. De mentionat ca acesti doi frati sunt in clasa a III a ai scolii generale din Sanpetru. Fetele au depus un efort extraordinar deoarece s-a jucat pe un teren ,,ca de sticla” iar jocul lor a conferit frumusete fiecarei partide. Si ca in orice competitie sportiva, finalitatea acesteia se vede in rezultate, care arata in felul urmator.

In mana sau in geanta cu o amintire de la salina incepem urcatul scarilor la suprafata. Dupa fiecare scara…o bancuta. Nu ne oprim decat sus de unde vine un miros de mancare proaspat pregatita. Este un restaurant, dar noi am servit deja masa in salina, dupa meciuri. Autobuzul traverseaza galeria ingusta si ne lasa in apropierea autocarului nostru. Este inca devreme si am vrea sa mai ramanem pe aceste locuri, desi peisajul este trist, caci iarna nu s-a sfarsit iar primavara mai intarzie.
O plimbare in jurul Lacului Ursu din Sovata ne aminteste ca, totusi, primavara nu va mai intarzia mult. Desi auzim ca in Brasov si in alte zone din tara ninge, aici miroase a pamant reavan. Pacat ca statiunea pare amortita si pustie.
Incet-incet lumina zilei paleste si oboseala incepe sa-si faca simtita prezenta. Ne indreptam incet spre autocar pentru a face cale intoarsa acasa. In autocar…surpriza. Domnul profesor Ghisoiu Ciprian a pregatit un CD cu cantece pentru un karaoke-sow. Mai este cineva obosit? Autocarul a devenit scena pentru un spectacol. Toata lumea canta. De ce a oprit autocarul? Se simte cineva rau? Nu, coboara fetele din Halchiu. Am ajuns deja? Apoi cele din Prejmer si Bod, urmeaza Sanpetru, iar Rasnovul, care a fost cel mai matinal, coboara ultimul.
Ne intalnim la urmatoarea portie de sanatate de la Salina Sibiu!

Echipa
Coordonator: Prof. Dan Petrule – Scoala Generala Sanpetru
Prof. Floarea Brezean – Scoala Generala nr. 1 Rasnov
Prof. Ciprian Ghisoiu – Scoala Generala Prejmer
Prof. Roxana Basca – Scoala Generala Bod
Prof. Daniel Teodor Calin – Scoala Generala Halchiu
Asistent medical Mirabela Musina
Reporter de teren: prof. Rafila Branciulescu