Dupa ”deschiderea” din toamna lui 1913, cand s–au intalnit in primul meci oficial echipele bucurestene Tennis Clubul Roman si Sporting Club, competitorii s–au hotarat sa organizeze si primul campionat. Cum toamna lui 1913 era pe terminate, au amanat campionatul pentru anul urmator.
In 1913, primarul capitalei, Gheorghe Grigore Cantacuzino a dat in folosinta Federatiei Societatilor Sportive din Romania un teren cu cateva zeci de hectare, la marginea Bucurestiului, pentru o chirie simbolica de 1 leu.
In primavara lui 1914, au fost aranjate aici doua terenuri, unul pentru fotbal, celalalt pentru rugby sau, cum se numea in acele vremuri, football rugby.
Cinstea inaugurarii Stadionului Sporturilor a avut-o avut rugbyul. Pentru o reprezentare cat mai buna in campionat, aceleasi doua echipe, Tennis Clubul Roman si Sporting Club, s–au intalnit in doua meciuri de pregatire.
Primul a avut loc in 23 februarie (stil nou, 8 martie), echipa invingatoare fiind Sportingul cu 16–3. Cel de–al doilea, in duminica urmatoare, 2 martie. (stil nou, 15 martie). S–a jucat fara vlaga, competitorii pastrandu–si fortele pentru campionat. Scorul a fost 3–3. In aceea vreme, o incercare valora 3 puncte.
Noutatea a fost in dupa-amiaza zilei de sambata, 1 martie (stil nou, 14 martie), cand au intrat pe teren echipele Liceului Gheorghe Lazar si ale Scolii de Meserii. Cativa elevi jucau pentru prima data rugby. Meciul s–a terminat, egal, 3–3, fiecare echipa inscriind cate o incercare.
Urmatoarea zi, duminica, 16.03/29.03, in primul meci. T.C.R.–ul a prezentat inaintasii Dumitru Alimanesteanu, George Creteanu, Radu Cristodulo, Cratunescu, Popovici, Trifu, Catargi, Grigore Caracostea, mijlocasii Henri Manu si Barbu Iconomu, treisferturile Mihai Polizu, Mircea Iconomu (capitan), Ion Iconomu, George Iconomu şi fundaşul Drotz. Remarcabila este prezenta a trei frati pe treisferturi, lucru rar intalnit intr–o echipa.
Sportingul avea in formatie pe inaintasii Stefan Dragu, Ion Diamandescu, Alexandru Hussar, Virgil Stefanescu, Ion Motoi, Glodariu, Teodoru, Dumitru Savulescu, mijlocasii Jean Hussar (capitan), Alexandru Vraca, treisferturile Ion Savulescu, Radu Cutarida (Schemettau), Chembers (Dimancescu), Davidescu si fundasul Vasescu (in toate cronicele se mentiona si gradul lui de locotenent).
T.C.R.-ul a castigat clar cu 8–0, prin incercarile lui Trifu si Mircea Iconomu, precum si transformarea lui Drotz.
Dupa o saptamana, revansa a fost adjudecata tot de T.C.R, de aceasta data cu 6–3 (0–0), prin incercarea lui Polizu si lovitura de pedeapsa (se numea “tinta dupa greseala”) a lui Drotz. Sportingul a punctat prin incercarea lui Schemettau, care egalase la 3.
Arbitrul ambelor manse a fost Dumitru Manu.
Componentii echipei T.C.R. au purtat tricouri verzi si sort alb (culori care au ramas traditionale pana la desfiintarea echipei in anii de dupa al Doilea Razboi Mondial), iar Sportingul a avut echipament albastru cu alb.
Au jucat si echipele II. De data aceea rezultatele au fost net favorabile Sportingului, cu 14–0 in prima mansa (4 incercari si o transformare) si 10–0 (2 incercari si drop-gol care se numea coup de pied franc, marcat cu 4 puncte) in mansa a doua.
Sportingul s–a prezentat cu Stefanescu, Levanescu, Teohari, Vasilescu, Panaitescu, Nestorescu, Lucescu, Georgescu (inaintasi), Giurgiu, Barbuceanu, Schemetta (capitan), Dimancescu, Teodorescu (treisferturi), Manescu (fundaş). T.C.R.–ul a avut in teren pe Grigorescu, T. Stefanescu, Rosetti junior, Cutarida junior, Czernin, Tullea, Marascu, Voinescu (inaintasi), Budurescu (capitan), Loga (mijlocasi), Krupenschi, Bentia, Cherciu, Popp (treisferturi), Nicoloff (fundas).
Arbitrul ambelor manse a fost George Iconomu.
La campionatul interscolar rezultatele au fost Lazar–Sava 20–3, Matei Basarab–Scoala de Meserii 9–3, Matei Basarab–Sava 18–0 si Scoala de Meserii–Mihai Viteazu 36–0.
Pentru a sarbatori aceasta borna importanta a rugbyului romanesc, toate echipele de seniori care au jucat in partide oficiale in weekendul anterior au pastrat un moment solemn la inceputul meciurilor.
Constantin „Coco” Zamfir
