Multi dintre practicantii rugby-ului, dincolo de valoarea competitiva a acestui sport, afirma ca jocul cu balonul oval le-a sculptat nu doar fizicul, ci si psihicul. Printre partizanii acestei idei se numara si fostul international de dincolo de Prut, Vasile Andreevici Bolea. Acesta a avut o cariera fulimnanta ca sportiv, bazata pe anumite particularitati tehnice, foarte greu de imaginat.
Vasile Bolea a aflat despre rugby in urma unei campanii masive de popularizare a acestui sport, intreprinse in Republica Moldova.
Fizicul l-a recomandat pentru un post in pachetul de inaintare, iar munca depusa la antrenamente l-a facut sa poata evolua pe posturi diferite. Polivalenta sa a mers pana acolo incat, de-a lungul carierei sportive, a jucat pilier dreapta, pilier stanga, dar si linia a doua, combinatia respectiva fiind mai rar intalnita. In plus, pentru a completa tabloul abilitatilor rugbystice, Vasile Bolea a jucat si rugby in 7, fiind titular in echipa Moldovei care a obtinut cea mai mare performanta la nivelul sportului de peste Prut, medalia de bronz la Campionatul European din 2007.
Cariera lui Vasile Bolea s-a bazat permanent pe seriozitate si pe munca sustinuta. A inceput la echipele chisinauene, unde s-a impus rapid prin prestatiile sale. Apoi a fost selectionat in echipa nationala, unde, de asemenea, s-a impus prin valoarea evolutiilor sale. Ca orice tanar sportiv, visul sau de a juca peste hotare, a devenit, la un moment dat, realitate. S-a transferat la Aviator Kiev, echipa cu care, in trei ani, a obtinut trei medalii, una de bronz si doua de argint, in campionatul ucrainean, care la acel moment era o competitie foarte puternica.
In aceasta perioada, Aviator Kiev, cu Vasile Bolea titular, a jucat de trei ori finala Cupei Ucrainei, pierzand de fiecare data in fata celor de la HTZ Harkov. ”La una din finale, finantatorul nostru, unul din cei mai potenti oameni din punct de vedere financiar ai Ucrainei, ne-a promis cate o masina daca vom castiga. Meciul s-a jucat in localitatea natala a acestuia, la Krivoi Rog, insa, ca un blestem, cei de la Harkov ne-au invins in extremis. Tin minte ca am jucat cu maximum de daruire atunci, desi multi dintre colegii de echipa ucraineni nu au pus atata suflet. Campionatul si Cupa Ucrainei, dupa atatea ratari, devenisera un fel de Fata Morgana pentru mine”, rememoreaza Vasile Bolea.
Fostul international moldovean a ajuns apoi la Credo Odesa, formatie cu care, inca din primul sezon a castigat titlul national. Ii dam din nou cuvantul: ”Mi s-a indeplinit un vis. Cu formatia odesita am reusit sa castig titlul in Ucraina, in detrimentul acelorasi traditionali adversari pe care i-am avut si la Kiev, HTZ Harkov, care era echipa Uzinei de Tractoare din localitate. Acasa ii invisesem foarte greu cu 8-6, iar meciul decisiv avea loc pe terenul lor. Conduceau cu doua puncte, insa noi am valorificat in ultimul minut o lovitura de pedeapsa de la centrul terenului si asa am devenit campioni. Nu imi aduc aminte multe de atunci. Am recuperat tabloul amintirilor de valoare cu ajutorul imaginilor, fotografiilor si povestirilor de la colegi. Dupa ce noi am marcat punctele, la lovitura de reincepere, am sarit dupa balon si l-am recuperat in aer. Aveam detenta buna, de aceea eram folosit si ca linia a doua. Am fost placat si apoi am apucat doar sa ma intorc, la sol, cu fata spre terenul nostru de tinta, pentru a poza balonul si pentru a conserva posesia. Am primit atunci, in aglomerare, o lovitura puternica de picior in cap si am suferit o comotie cerebrala. Aveam un pansament care imi acoperea aproape toata suprafata fetei. La intoarcerea in Odesa am facut turul orasului cu trofeul. Eram aclamati peste tot, iar eu simteam cu mi se zdruncina creierul la orice miscare”, isi povesteste inflacarat sacrificiul Vasile Bolea.
Dincolo de performanta sportiva, o mare satisfactie pentru Vasile Bolea, cat a evoluat pentru culorile celor de la Credo, a fost munca alaturi de niste antrenori eruditi, din toate punctele de vedere. Mai intai a lucrat cu celebrul Igor Bobkov, doctor in stiinte matematice.. ”Baietii nu prea apreciau discutiile academice pe care le impunea Bobkov dupa antrenamente. Mie insa imi placea”, zambeste sub imboldul amintirilor Vasile Bolea.
Conform spuselor sale, Bobkov avea o tehnica aparte de pregatire, fiind foarte atent la orice detaliu. Antrenorul ucrainean fusese selectionerul echipei Uniunii Sovietice. Desi stia ce valoare au jucatorii georgieni, refuza mereu sa ia in lot mai mult de trei, pentru ca altfel exista pericolul ca acestia sa se constituie intr-un grup aparte, care sa strice disciplina echipei. Bobkov a fost unul din marii antrenori si promotori ai rugby-ului in fostul spatiu sovietic. Gratie lui, echipa unionala a fost pe punctul de a participa la Cupa Mondiala din 1987, deoarece obtinuse o invitatie din partea IRB. Pana la urma factori extrasportivi, cum ar fi razboiul din Afghanistan, au impiedcat prezenta URSS la marea competitie, editia inaugurala.
O alta somitate sub bagheta caruia s-a slefuit ca rugbyst si ca om Vasile Bolea, a fost georgianul Giorgi Cimburidze. Acesta era inginer si doctor in istorie. Povestea lui, relatata cu lux de amanunte de Vasile Bolea, este una interesanta. Cimburdize era unul din cei mai buni antrenori georgieni, desi nu jucase niciodata rugby in viata lui. Ca inginer, prinsese un contract in Madagascar, fiind obligat de circumstantele profesionale sa invete limba franceza. Intoarcerea sa in tara a coincis cu sosirea in Georgia a unui antrenor francez, pentru echipa nationala gruzina. Cimburidze a fost angajat de forul de la Tbilisi ca traducator, dar a indragit rugby-ul si i-a descoperit tainele, astfel incat a devenit apoi cel mai bun antrenor. ”Cimburidze era o enciclopedie adevarata. Am invatat enorm de la el”, marturiseste Vasile Bolea.
Interlocutorul nostru a cautat, gratie acestor sfatuitori, sa imbine cariera de sportiv cu cea profesionala. A studiat intens, avand de multe ori cursurile in cantonament, si a absolvit Facultatea de Drept. Spre apogeul perioadei petrecute pe arenele cu buturi, a devenit avocat. Isi aminteste ca uneori facea naveta intre Kiev si Chisinau, pentru ca trebuia sa reprezinte diverse cauze si sa pledeze in fata judecatorilor, dupa care imbraca echipamentul si impingea la gramada.
Un mare regret sportiv il reprezinta pentru Vasile Bolea ratarea transferului la campioana Germaniei. Dupa un meci al nationale Moldovei, disputat la Heidelberg, nemtii i-au propus un contract avantajos din punct de vedere financiar. Procedurile birocratice dificile, legate de deschiderea vizei, au amanat si pana la urma chiar au impiedicat acest pas. ”Mi-as fi dorit sa joc in Germania, dar consider ca Dumnezeu a avut alt plan cu mine, asa ca am incercat sa vad partea buna a lucrurilor”, mai spune avocatul care are o marca distinctiva a tuturor rugbystilor gramadari. Urechile sale sunt frecate de disputele in gramezile ordonate, in limbaj de specialitate ele numindu-se urechi-conopida.
Actualmente, Vasile Bolea este deputat in Parlamentul Republicii Moldova. Din aceasta functie, dar nu numai, doreste sa dea inapoi rugby-ului, macar o mica parte din ceea ce a primit. ”As vrea, inclusiv cu ajutorul Federatiei Romane de Rugby, sa reincepem acele actiuni de promovare si popularizare a rugby-ului in randul tinerilor. Eu in urma unui astfel de efort am ajuns la rugby si apoi mi-am croit un destin minunat, gratie balonului oval. Eu la randul meu am obligatia morala de a face acelasi lucru pentru generatiile urmatoare”, spune la fel de efervescent Vasile Bolea.
Printre alte planuri de viitor, legate de rugby, Vasile Bolea ne dezvaluie intentia de a organiza o expozitie fotografica, legata de rugby, in spatele statuii lui Stefan cel Mare, din centrul Chisinaului. Ca presedinte al Asociatiei Municipale de Rugby Chisinau, si-ar dori ca un post tv din Moldova sa transmita in premiera Cupa Mondiala din acest an. Stie insa ca e un proiect greu, costisitor, de aceea nu isi poate asuma vreo raspundere in acest sens. Ar vrea sa vina cu echipa Politehnica din Chisinau, in campionatul romanesc de rugby in 7, cum de altfel deschise raman si optiunile de colaborare cu rugby-ul rusesc.
”Pe noi ne intereseaza sa jucam rugby si sa crestem calitativ. Doresc sa raspund sportului care m-a format ca om, cu aceeasi moneda”, conchide la fel de volubil ca si la finalul discutiei, Vasile Bolea.