.png)
Ultima etapă a Six Nations 2026 a reprezentat, pentru iubitorii sportului cu balonul oval, un adevărat festin. Toate cele trei meciuri au fost programate în ziua de sâmbătă, în așa numita Super Saturday, putând fi urmărite, la televizor, de către oricine.
Cronologic, ziua de rugby a început la Dublin, unde Irlanda a câștigat clar, cu bonus ofensiv, 43-21 contra Scoției. Grație acestui succes, Irlanda și-a asigurat două trofee, Triple Crown, competiția ei contra națiunilor britanice, respectiv Centenary Quaich, disputa ei anuală cu Scoția.
La Cardiff, Țara Galilor a trecut de Italia, colega noastră de grupă de anul viitor, cu 31-17. Galezii au pus capăt unei serii lungi de înfrângeri, cifrată la 15 meciuri în Six Nations. Precedentul succes galez fusese tot împotriva italienilor, în 2023. Totuși, Țara Galilor a câștigat doar pentru onoare, neputând să evite celebra Lingură de Lemn.
Ultimul meci al zilei a avut loc la Paris, fiind o reeditare a marii rivalități dintre Franța și Anglia. Înainte de startul acestui duel, trofeul din acest an putea fi câștigat de Franța, în cazul unui succes sau dacă echipa Cocoșilor galici termina la egalitate, cu bonus ofensiv. Altfel, Six Nations ar fi fost adjudecat de Irlanda, urmare a victoriei cu Scoția de la orele amiezii. În același timp în care tribunele de pe Saint Denis intonau la unison Marseieza, imnul național, la Dublin, tribunele Aviva Stadium se transformaseră în suporteri ai englezilor, în tentativa acestora de a încurca Franța. Miza Angliei era și de a depăși Italia în clasamentul ediției din acest an, precum și clasamentul mondial.
Partida dintre Franța și Anglia a reprezentat un spectacol savuros, în care iubitorii de rugby au fost, fără îndoială, satisfăcuți din toate punctele de vedere. Meciul a început excepțional, iar în primele 20 de minute, din 5 intrări în 22-ul advers, s-au marcat patru eseuri, din care trei după pase cu piciorul și curse de urmărire. Momentele de dominare au alternat, iar aripa de la Bordeaux, Louis Bielle-Biarrey, a jucat excepțional, terminând partida cu patru eseuri marcate. Viteza de sprinter de 100 de metri a lui Bielle-Biarrey a fost argumentul principal pentru ca acesta să stabilească un veritabil record și să ajute masiv echipa Franței în această finală în care a avut doi adversari: unul direct, Anglia, dar și unul indirect, Irlanda.
Englezii au avut momente foarte bune de joc, reușind un spectaculos eseu pe intercepție, dar și momente lungi, construite cu răbdare, cu peste 12 faze de joc, finalizate cu eseuri. La pauză, Anglia a condus cu 27-24, dar diferența putea fi și mai mare dacă francezii nu ar fi primit un eseu de penalizare chiar înainte de plecarea la vestiare, plus un cartonaș galben în superioritate numerică, în repriza a doua, francezii au răsturnat din nou situația și au preluat conducerea cu 38-27. Anglia a avut o revenire miraculoasă, iar sarabanda eseurilor a condus scenografia finalului de meci spre rezultate cum ar fi 39-38 și 46-45 în favoarea Angliei.
În aceste condiții, la o victorie a Angliei, câștigătoarea trofeului ar fi fost Irlanda. Nu au fost însă de acord francezii care, după ultimul eseu primit, în minutul 78, transformat de Marcus Smith, au repus de la centru și, făcând presiune pe locul de cădere al balonului, au reușit recuperarea. A urmat o fază construită migălos, în zona centrală, la care apărarea engleză a funcționat foarte bine, încercând să neutralizeze tentativele francezilor de așezare pentru dropgol, respectiv de obținere a unei penalități. Până la urmă, pentru o neeliberare a zonei placajului, arbitrul georgian Mika Amashukeli a dictat o lovitură de pedeapsă în favoarea gazdelor, de la 45 de metri. Opțiunea de joc a francezilor, discutată într-o ședință chiar pe teren, a fost aceea de a valorifica în puncte, mai ales că fundașul de la Toulouse, Thomas Ramos, avea procentaj de 100% la tentativele de țintă. Ramos și-a așezat tacticos balonul pe con și, ca la antrenament, a trimis central, printre bețe, balonul oval, pentru a consfinți scorul final al partidei la un istoric 48-46 în favoarea Franței. Diferența, până la urmă, s-a făcut tocmai la nivelul buteurilor, în prima repriză și apoi după pauză englezii ratând șase puncte, transformarea a trei eseuri, prin Finlay Smith.
Astfel, Franța a câștigat, apoteotic, una dintre cele mai spectaculoase ediții din istorie a Six Nations. Pentru acest meci special, Franța a arborat o linie vestimentară specială. Echipamentul purtat, în nuanța bleu-ciel, a fost o replică a celui purtat de echipă în 1906, la primul meci din istorie contra Angliei. Pe acest echipament a fost aplicată o inserție din 1927, când Franța învingea pentru prima dată Anglia la rugby.
Scorul de 48-46 în favoarea Franței a însemnat, pe lângă victoria de turneu a Cocoșilor galici, stabilirea a trei recorduri. A fost cel mai mare număr de puncte înscris de francezi într-un meci acasă cu Anglia, cel mai mare număr de puncte înscris de Anglia într-un meci din deplasare contra Franței, dar și cel mai mare număr de puncte cumulat, 94, într-un meci din istoria de 112 întâlniri Anglia – Franța. Cele două bonusuri ofensive obținute de englezi, ofensiv și defensiv, nu au ajutat la clasament, ei terminând în spatele Italiei. Francezii au ratat Marele Șlem după eșecul din penultima etapă, când au pierdut contra Scoției cu 50-40.
Ca o concluzie, meciul Franța – Anglia a fost o lecție deschisă de rugby, acest joc putând, fără probleme, să servească drept material didactic pentru oricine. Cel mai bun marcator de puncte a fost francezul Ramos, 74 de puncte, iar cel mai bun marcator de eseuri Bielle-Biarrey, cu 9 reușite, din care patru în ultimul joc.
Clasamentul final al ediției 2026 a Six Nations arată astfel:
1. Franța 21 de puncte
2. Irlanda 19
3. Scoția 16
4. Italia 9
5. Anglia 8
6. Țara Galilor 6
articol scris de Cristi Frisk
Foto: France Rugby Facebook
