.png)
Meciul cu Uruguay, de pe 22 noiembrie de la București, va fi ultimul pentru jucătorul de linia a treia, Cristi Chirica (28 ani). Căpitanul României la Cupa Mondială de Rugby din 2023, care a adunat 44 de selecții (10 eseuri marcate) în tricoul de Stejar, debutând pentru România în 2016, într-un meci test cu Canada, a anunțat că se va retrage de la echipa națională, urmând să se concentreze mai mult pe familie și meciurile echipei de club, CS Dinamo. Cristi vorbește într-un amplu interviu despre începuturile #MadeinBarlad, cariera de Stejar și planurile de viitor.
Cristi, o decizie dificilă pentru tine de a te retrage de la echipa națională. De ce acum?
Într-adevăr este o decizie grea de luat însă vine după o perioadă lungă de accidentări, în care am stat mult să revin. Ceea ce îmi doresc este ca în perioada următoare să mă axez doar pe activitatea sportivă de la echipa de club și la ce urmează după rugby. Întotdeauna voi fi conștient că este cea mai grea decizie pe care am luat-o, este o decizie care vine în viața fiecărui sportiv, voi privi cu încredere spre viitor și le voi ține pumnii viitorilor Stejari, îi voi susține și îi voi încuraja din tribune la fiecare meci.
Cum te gândești la acest ultim meci cu Uruguay?
O să mă bucur de această ultimă săptămână de pregătire alături de băieți, în cantonament, și voi da totul, la fel ca până acum, atât în antrenamente, cât și în meci. Va fi într-adevăr un meci cu emoții, cu adrenalină, cu de toate și o să dau tot ce am mai bun ca să câștigăm această partidă, să am un ultim meci așa cum îmi doresc, cu un joc frumos și cu o victorie.
Cum ai caracteriza în câteva cuvinte cariera de Stejar?
Nu cred că eu ar trebui să îmi caracterizez cariera, ceea ce pot spune este că întotdeauna am dat totul pentru România, de câte ori am intrat pe teren, nu am făcut niciodată nimic cu jumătăți de măsură. Mă bucur că mi-am impus respectul, am respectat la rândul meu, am fost un jucător care s-a integrat foarte bine și într-un colectiv mai vechi și mai nou, cu generații diferite de jucători.
Și în calitate de căpitan? Ai fost căpitanul României la Cupa Mondială de Rugby în 2023, căpitanul echipei în meciuri importante…
Nu cred că asta mi-ar defini cariera de jucător, este o onoare într-adevăr să fii căpitanul echipei naționale, însă face parte din viața de sportiv. Atât timp cât am fost căpitan am luat deciziile împreună cu echipa pentru că toți muncim și ne dorim ca echipa să câștige, dar și cu staff-ul care ne dă un plan de joc pe care trebuie să îl respectăm.
Ai simțit că este presiune suplimentară în postura de căpitan?
Nu, niciodată nu am simțit presiune la începutul meciului sau în timpul meciului, ci doar în momentele în care diferența de scor a fost foarte apropiată și trebuie să decidem dacă dăm la bețe sau jucăm în margine, cred că asta a fost singura presiune.
Care a fost cel mai frumos moment al tău la echipa națională?
Debutul meu la echipa națională, meciul cu Canada, din 2016, un meci în care am debutat cu o victorie, 21-16,aveam și o vârstă foarte fragedă.
Dar meciul de care îi aduci aminte cu cea mai mare plăcere?
Meciul cu Argentina, din 2021, un meci pe care cred că l-am jucat cu toată inima, l-am jucat mai mult ca orice alt meci și ne-am dorit enorm să facem un rezultat bun, scorul a fost strâns, 24-17.
Care este cel mai important lucru pe care rugby-ul te-a învățat?
Să fiu om între oameni.
Cristi, ești #MadeinBarlad, cum ți-a influențat asta cariera?
Bârladul a fost clubul care m-a format și ca jucător și ca om, ca persoană, m-a învățat să îmi impun respect, să îmi câștig respect, Bârladul mi-a oferit ocazia să mă antrenez în vremea aceea la cel mai bun centru de formare din țară, am avut toate condițiile pe care ni le-au spus, antrenorii au fost alături de noi din primul moment, iar profesorii la liceu, ne-au susținut, ne-au înțeles, pentru că mai aveam meciuri și mai lipseam de la ore. Vreau să le mulțumesc lui Ioan Harnagea, Ciprian Popa și Dan Tufaru, oamenii care tot timpul m-au susținut si m-au împins de la spate, au avut un impact puternic asupra mea. Am avut un moment pe la 17 ani cand am dorit să renunț la rugby și ei m-au adus înapoi, m-au convins să continui, nu este un lucru ușor.
Care a fost primul impact cu echipa națională?
Atmosfera, pentru că era un alt nivel de performanță, antrenamentele erau mult mai puternice, nivelul era mult mai ridicat decât cel de la club, intensitatea jocului era mai mare, timpul de joc era mai mare, ceea ce ne forța să ne ridicăm și noi nivelul, nu dublu, ci poate triplu. Și cred că acest lucru l-a simțit fiecare jucător care a ajuns la echipa națională și a intrat în primul antrenament.
Care sunt planurile tale de viitor?
Să dedic mai mult timp familiei, să mă bucur de câteva vacanțe mai lungi de care nu am avut parte în ultimii ani și să mă concentrez mai mult pe activitatea la echipa de club.
Ce mesaj ai transmite tinerilor jucători care visează ca într-o zi să îmbrace tricoul de Stejar?
Nu vreau decât să le urez mult succes, să muncească pentru ceea ce își doresc, să lupte pentru visul lor, să muncească în fiecare zi și când vor ajunge la echipa națională, să dea totul pentru că este un moment foarte special în viața lor.
