.png)
O nouă zi neagră pentru Ovalul nostru: jucătorul de legendă al rugby-ului românesc, Valeriu Irimescu s-a stins din viață astăzi, la vârsta de 85 de ani. Considerat unanim unul dintre marii jucători și antrenori, „Jiri” pentru coechipieri și „Profesorul” pentru zecile de generații de sportivi pe care i-a format, Valeriu Irimescu a revoluționat sportul cu balonul oval din România.Căpitan al echipei naționale, a jucat de 12 ori împotriva Franței, cea mai memorabilă partidă fiind cea din 1968 de la București, câștigată de România cu 15-14, când toate punctele noastre au fost marcate de Irimescu. A rămas celebră prima pagină din L’Equipe care titra în 2 decembrie 1968, „Bucarest: Irimescu 15 – France 14”.
Născut la București pe 3 noiembrie 1940, acesta a făcut primii pași în rugby, la sfatul tatălui său Vladimir Irimescu, sub îndrumarea antrenorului Tudor Georgescu Ahoe, debutând la 10 ani pentru echipa de copii a clubului Locomotiva – Grivița Roșie. Trece apoi la echipa de seniori a clubului, RC Grivița, unde îi are ca antrenori pe Gheorghe Pârcălăbescu și Viorel Morariu, cu care cucerește de 8 ori titlul de campion național, iar în 1964 a cucerit cu Grivița, Cupa Campionilor Europeni.
Ca jucător s-a specializat pe linia de treisferturi, ca fundaș, fiind și un executant al transformărilor și al loviturilor de picior căzute (dropgoluri). A impresionat prin jocul său elegant, precizia și siguranța execuțiilor sale tehnice, dar și prin placajele care întotdeauna își atingeau ținta, oprind adversarii.
Valeriu Irimescu a debutat la 19 ani în echipa națională, pe 5 iunie 1960, în victoria României contra Franței,11-5. A devenit apoi unul dintre titularii echipei naționale, care a finalizat o serie neînvinsă de 25 de meciuri de test, între mai 1959 și noiembrie 1964.
De-a lungul timpului a evoluat de 30 de ori pentru echipa națională între 1960 – 1970, fiind și căpitan al acesteia. A jucat de 12 ori împotriva Franței, cea mai memorabilă partidă fiind cea din 1968 de la București, câștigată de România cu 15-14, când toate punctele noastre au fost marcate de Irimescu. A rămas celebră prima pagină din L’Equipe care titra în 2 decembrie 1968, „Bucarest: Irimescu 15 – France 14”.
În 1970 pleacă în Franța, unde evoluează pentru Paris Université Club (PUC) și Sporting Club D’Angoulême, jucând și în selecționata Parisului, împotriva echipei Londrei.
La finalul carierei de jucător revine în țară, la sfârșitul anului 1972, ca după câteva luni, să fienumit antrenor federal, postură în care se va găsi până în 1991, făcând parte din colectivul care a calificat România la cea de-a doua ediție a Cupei Mondiale din 1991. În 1990, în același mandat ca antenor federal, România înregistrează singura victorie în deplasare împotriva Franței (12-6 la Auch).
În 1991 pleacă, din nou, în Franța, unde antrenează o echipă din apropiere de Toulouse, ca ulterior să devină antrenorul echipei Metro Paris.
Între 1974 – 1991 a activat și ca vicepreședinte al FIRA și a fost membru al Comisiei Tehnice FIRA și apoi al Federației Române de Rugby din 2006 și al Clubului Seniorilor al FRR din 2007, iar din 2008, a fost numit președinte de onoare al Asociației Internaționalilor de Rugby din România. (AIR).
Vom reveni cu detalii.
Dumnezeu să-l odihnească!
