Vasile Soporan s-a nascut la 20 februarie 1943 la Cluj, dar a devenit cunoscut la Brasov, oras in care, se poate spune, a pus bazele jocului cu balonul oval. A venit aici cu familia, la o varsta frageda, iar primul contact cu rugbyul l-a avut prin clasa a treia, atunci cand a primit cadou un balon tuguiat, obiect ciudat, ce a trezit imediat interes in randul celorlalti copii. Ca sa nu mai disturbe linistea școlii, copiii au fost dusi de un binevoitor pe un fost aeroport, unde tanarul Soporan a putut sa ia primele lectii de rugby, la doar 10 ani.
Ca senior a evoluat la cluburile Olimpia Orasul Stalin, UMT Timisoara, CSM Resita si Precizia Săcele, formatie cu care a promovat in prima divizie. Gandul ii ramasese insa la Brasov, orasul care il adoptase fara rezerve, astfel ca in 1969, Vasile Soporan, impreuna cu alti entuziasti (si cu sprijinul secretarului UTC Bebe Scurtu), pune bazele formatiei CFR Brasov, echipa pe care o va antrena vreme de 10 ani. Nu i-a fost deloc usor, intrucat ani de zile nu a primit nici un ajutor, nici macar de la CFR, desi majoritatea jucatorilor era constituita din salariati ai Cailor Ferate Romane. In plus, intr-o prima faza, a fost si jucator, si antrenor. Cu exceptia unei perioade de doi ani in care a activat ca arbitru, Vasile Soporan a ramas legat de echipa ceferistilor, pentru care a facut si un stadion, prin munca voluntara si cu ajutorul unor militari care lucrau la intretinerea caii ferate. Acest teren amenajat langa depoul CFR este si astazi in administrarea clubului CFR Brasov.
Adevarata vocatie, cea care l-a facut celebru, si-a descoperit-o in anul 1986, atunci cand punea bazele clubului Rugby Club Brasov. De fapt, cu un an mai devreme, Vasile Soporan a iesit cu fiul sau, Catalin, sa se joace cu o minge de rugby in vecinatatea Garii Brasov, pe locul unde astazi se afla Unirea Shopping Center Brasov. In acele vremuri, aici exista doar un teren cu ceva iarba, usor denivelat, pe care se instalau circurile in trecere prin Brasov, iar locatarii din vecinatate ieseau la „iarba verde”. Copiii care se jucau in zona au fost atrasi de buclucasa minge ovala si s-au prins in jocul celor doi Soporan. Incetul cu incetul, numarul copiilor din cartier prezenti la orele de rugby tinute de „domn profesor” crestea. Iar de la o joaca de copii, la practicarea „sportului cu balonul oval” intr-un cadru organizat n-a mai fost decat un pas. Dupa foarte putin timp, la aceste antrenamente se prezentau pana la 75 de copii. Astfel ca, in scurta vreme, s-a inregistrat aparitia Rugby Club Brasov, organizatie dedicata practicarii rugbyului de catre copii si juniori.
Vasile Soporan si dragii lui copii au intampinat o serie de greutati. De data aceasta nu mai avea sprijinul celor de la CFR. Din cand in cand Consiliul Popular (Primaria) mai dadea cate o autorizatie pentru un circ si copiii erau obligati sa-si stranga lucrurile. Dupa plecarea circului, copiii trebuiau sa adune sticlele goale si gunoaiele ramase in urma, pentru a putea sa-si reia antrenamentele. Copiii mergeau pe santiere, luau var sau spargeau caramizi, pana le transformau in praf, si asa trasau terenul de joc. Fiind ai nimanui, echipa nu era primita in niciun campionat. Cu ajutorul primului secretar au jucat doi ani in campionatul Bucurestilor.
Dupa Revolutie, Fundatia de Tineret Brasov a invitat Rugby Club sa se antreneze la baza sportiva „Noua”, lasata de izbeliste. Ca sa se poata antrena pe iarba, copiii trebuia sa care roabe de zgura pentru amenajarea terenurilor de tenis. Faceau munca voluntara in schimbul dreptului de a se antrena. In timp, Vasile Soporan a reusit sa dea un statut juridic clubului si sa-l inregistreze ca primul club privat cu baza sportiva proprie, avand un teren de rugby, unul de minifotbal si patru de tenis. De remarcat insa ca si astazi, copiii se ingrijesc de club si teren – ei tund gazonul si liniaza terenul, ei fac curatenie in club si lucreaza la imbunatatirea conditiilor de pe cocheta baza.
Trebuie s-o spunem, Vasile Soporan nu este doar un descoperitor si slefuitor de talente – el este un adevarat creator de caractere. Pe toti ii urmareste cu atentie si ii controleaza discret (chiar si la notele luate la scoala). Cine nu-si vede de treaba, sfideaza regulile comunitatii sau neglijeaza scoala nu are ce cauta la antrenamentele echipei. Regulile sunt foarte stricte, dar Vasile Soporan nu este „un dur”. Cu vocea sa blanda, de ardelean, el este un adevarat consilier personal al copiilor, dar si al familiilor acestora. Poate ca cel mai elocvent exemplu al muncii lui Soporan il constituie Mihai Vioreanu, participant la doua Cupe Mondiale, jucator selectionat de peste 30 de ori in echipa nationala a Romaniei. Acesta este, in prezent, un reputat chirurg in Dublin, Irlanda si singur spune ca a ajuns la pozitia sociala actuala datorita, in mare masura, lui „Nea Vasile”. In urma cu cativa ani l-am cunoscut pe Alexandru Garbacea, coproprietar al complexului Cheile Gradistei Fundata si participant, in mod repetat, la raliul Paris – Dakar. Si el a trecut prin mana lui Vasile Soporan si, poate, de aceea nu am ramas surprins, cand mi-a declarat: „Domnule, in copilaria mea, am petrecut mai mult timp cu Nea Vasile, decat cu tata.”
De altfel, Vasile Soporan este deschizator de drumuri in mai multe domenii. Pe riscul sau si pe banii sai a dus echipele de copii si juniori la diverse turnee internationale. La inceput a profitat de faptul ca, din 1990, este pensionar CFR si a adaugat la foaia sa de drum o anexa, continand lista copiilor din echipa (lucru legal in Romania, dar care poate genera probleme pe teritoriul altor state). Deplasarile aveau ca scop integrarea scolii sale de rugby in tendintele mondiale din acest sport.
El este primul din Romania care a promovat rugbyul in 7, adoptand sistemul englezesc, care practica aceasta varianta de rugby cel putin pana la varsta de 14 ani, dupa care tinerii jucatori trec la rugbyul in 12 si in 15. Cand, in anul 2012, s-a organizat la noi in tara primul campionat de juniori de rugby in 7, nimeni nu s-a mirat ca prima echipa campioana a devenit Rugby Club Brasov, cel mai tehnic jucator a fost decretat Gabriel Ene, iar cel mai eficient marcator Alexandru Ghiur, ambii din echipa R. C. Brașov.
De altfel, Vasile Soporan s-a inspirat de la fata locului. Incepand din martie 2006, a fost prezent, an de an, la cel mai mare turneu de rugby in 7 juniori, organizat de catre clubul Rosslyn Park din Marea Britanie. Pentru cei care nu au auzit de acest turneu, precizam ca in fiecare an participa intre 500 si 600 de echipe, repartizate pe grupe de varsta, iar locul de disputare al competitiei cuprinde 25 de terenuri de rugby, unul langa altul, precum si alte patru terenuri (pe un alt amplasament) unde se desfasoara meciurile echipelor feminine, semifinalele si finalele la toate categoriile.
In incheiere iata o scurta enumerare a unor jucatori de prima clasa, iesiti din „scoala lui nea Vasile”, fosti si actuali internationali in echipele de juniori si seniori, adevarate caractere faurite de acest om modest, dar tenace in munca sa cu generatiile de copii brasoveni: Mihai Vioreanu, Roland Wiener (fost jucator la Parma, actualmente profesor in Belgia), Cristian Suciu, Marian Nistor, George Adafinei, Danut Petrule (antrenor, profesor de sport si director al Scolii din Sanpetru), Adrian Cotoara (economist de succes in capitala), Catalin Fercu (joaca la Saracens), Andrei Iftode, Gheorghita Bagiu (ofiter superior de politie), Alexandru Tarus, Gabriel Ene, Dragos Ciocan, Petre Costandache, Catalin Hulpan, Alexandru Ghiur.
Col. (r) Alexandru Valentin Popescu
Secretar General al A.I.R.
Sursa: www.airugby.ro
