În urmă cu 98 de ani, pe 4 mai 1924, naționala de rugby a României debuta la Jocurile Olimpice de la Paris, într-o competiție ce avea să aducă sportului românesc prima medalie olimpică, cea de bronz. Pe Stadionul din Colombes, în partida ce inaugura arena Olimpic Yves du Manoir, în prezența a peste 15.000 de spectatori, România întâlnea Franța, un meci pierdut cu 59-3. O săptămână mai târziu, în cel de-a doua partidă susținută în cadrul întrecerii olimpice, România se înclina în fața celei ce avea să devină noua campioană olimpică la rugby, SUA, cu 37-0.
O participare care, dincolo de valoarea olimpică a medaliei cucerite, cea de bronz, a rămas istorică și prin felul în care a fost realizată. Oficialitățile române au acoperit doar o cincime din partea financiară a deplasării, astfel că pentru a putea face posibilă participarea echipei naționale de rugby la Jocurile Olimpice din 1924 s-a organizat o campanie publică de strângere de fonduri. Personalități ale vieții sociale, studenți, școlari, profesori, cluburi, alături de jucătorii înșiși care reprezentau România au contribuit la adunarea sumei necesare deplasării.
Echipa națională a plecat spre Paris cu trenul, la clasa a treia, ajungand la destinație după patru zile. Călătoria a urmat traseul București – Cărpiniș – Zagreb – Triest- Milano- Torino- Modena – Nisa – Paris. În sprijinul delegației, CFR-ul a acordat o scutire de 75% la transportul pe teritoriul țăii. Un ajutor nesperat a venit de la Brunelli, președintele Romcomit, care a aranjat o scutire de 50% pe căile ferate italiene. Ambasadele Iugoslaviei și Frantei au oferit scutiri la taxele pentru vize. „Voiajul după cum era de prevăzut a fost foarte obositor. Am călătorit de la Jimbolia în clasa a III-a în niște trenuri ticsite de emigranți, astfel că am ajuns zdrobiți în dimineața zilei de Vineri 2 mai, ora 6,25. La gară am fost primiți de dl. Redelsperger înconjurat de câteva personalități olimpice. La ora 11 am fost primiți oficial la sediul Comitetului executif Olimpic, 30 Rue de Grammont, unde ni s-a oferit o gustare. Dl. Frantz Reichel a răspuns vădit emoționat la cuvintele rostite de subsemnatul, arătându-se cât de impresionate sunt cercurile sportive franceze de frumosul gest sportiv ce am făcut, venind din Orient 4 zile pe drum pe spesele noastre, numai și numai pentru a nu lipsi la cuvântul dat.”, povestește Grigore Caracostea, Președintele Comisiei Centrale de Rugby, conducătorul delegației române, în paginile ziarului Ecoul Sportiv, nr. 102, de sâmbătă 10 mai 1924.
Aceasta a fost a doua participare oficială a sportului românesc la întrecerea olimpica, după ediția din 1900, tot de la Paris, România fiind reprezentată atunci de un singur sportiv, George Alexandru Plagino – tir.
4 mai, Franța – Romania: 59-3 (19-3)
Stadion: Olimpic Yves du Manoir (Colombes)
Spectatori: 15.000
A înscris: Florian Tudor 3 puncte (eseu)
România: Dumitru Armășel (Stadiul Român), Eugen Sfetescu (Stadiul Român), Sorin Mihăilescu (Sportul Studențesc) – Tudor Marian (Tennis Club Român), Paul Nedelcovici (Sportul Studențesc) – Iosif Nemes (Stadiul Român), Sterian Soare, Mihai Vardala (Stadiul Român) – Atanase Tănăsescu (Tennis Club Român), Ion Gârleșteanu (Stadiul Român) – Paul Vidrașcu (Tennis Club Român), Mircea Sfetescu (Stadiul Român), Nicolae Mărăscu (Stadiul Român) (C), Gheorghe Benția (Stadiul Român) – Florian Tudor (Tennis Club Român)
11 mai, SUA – Romania: 37-0 (18-0)
Stadion: Olimpic Yves du Manoir (Colombes)
România: Dumitru Armășel (Stadiul Român), Eugen Sfetescu (Stadiul Român), Sorin Mihăilescu (Sportul Studențesc) – Tudor Marian (Tennis Club Roman), Ion Gârleșteanu (Stadiul Român) – Iosif Nemeș (Stadiul Român), Sterian Soare, Mihai Vardala (Stadiul Român) – Atanase Tănăsescu (Tennis Club Român), Puia Volvoreanu – Paul Vidrașcu (Tennis Club Român), Mircea Sfetescu (Stadiul Român), Nicolae Mărăscu (Stadiul Român) (C), Gheorghe Benția (Stadiul Român) – Florian Tudor (Tennis Club Român)
Bibliografie:
1913-2013 100 de ani de rugby în România
Rugby, istorie romaneasca povestita de un grivitean vol. 1, Traian Moldoveanu
