
Se spune ca rugbyul este cel mai fumos razboi pe timp de pace. O metafora care ne-a aratat ce inseamna sa lupti pana la ultima suflare, sa te daruiesti pana la sacrificiu.
A fost o victorie pe care am platit-o cu mult efort si cu multe accidentari. Tot ce a contat a fost trofeul ridicat cu mandrie desupra capului.
Am castigat respectul publicului, respectul adversarilor, ne-am recapatat increderea in noi.
Nu am castigat Cupa Mondiala sau Turneul celor sase natiuni, nu vreau sa amplific aceasta reusita, dar cand a mai castigat echipa nationala trei meciuri internationale jucate la un asemenea nivel? Cand am jucat ultima oara o finala cu cupa pe masa?
Sunt foarte rare aceste oportunitati, dar ma bucur ca de aceasta data am stiut sa profitam.
4.000 de oameni au tremurat de emotie in tribunele Stadionului National Arcul de Triumf si au impins echipa Romaniei spre terenul de tinta advers, pana cand am reusit sa strigam in cor: am invins.
Si atunci, la finalul meciului, intr-o atmosfera de poveste, in aplauzele spectatorilor, baietii nostri au facut turul stadionului multumind celor care s-au simtit mandri ca sunt romani.
O poveste cu sfarsit fericit in care baietii nostri, ignorand durerea, s-au incununat de glorie.
Am reusit impreuna: jucatori, antrenori, cluburi, investitori, federatie, sponsori, jurnalisti, etc. sa aratam tuturor ca suntem o natiune de invingatori.
Multumesc tuturor celor care cred in noi, tuturor celor care au inteles ca impreuna putem reusi, tuturor celor care inteleg ca interesul national este mai presus decat cel personal, de grup sau de club.
Pentru toti acestia nu pot spune decat un singur cuvant: RESPECT!
Alin Petrache