.png)
CSA Steaua Bucuresti si U Prodvinalco Cluj se vor intalni sambata, 7 noiembrie, pe terenul din Complexul Ghencea, de la ora 11:00 (in direct pe TVR 2) in barajul SuperLigii CEC Bank pentru un loc in semifinalele competitiei. Supervizor al pregatirii pachetului de inaintare al ardelenilor, Bogdan Balan (35 de ani) a vorbit despre meciul care ii poate propulsa in careul de asi ai competitiei.
Cum va fi meciul cu Steaua?
Ne asteptam la un meci greu, Steaua este o echipa puternica, de traditie, sunt in forma, sambata au invins campioana en-titre, pe Baia Mare. Noi plecam din postura de outsider, nu avem nimic de pierdut si mergem in Ghencea sa facem o figura frumoasa, un joc bun pe care vom incerca sa il si castigam.
Cum va fi intalnirea cu fostul tau coleg de generatie, Cristi Petre, si el antrenor al pachetului de inaintare, la Steaua?
Duelul va fi mai mult pe teren, intre cei 15 jucatori. Noi avem datoria sa ii pregatim cat mai bine, sa ii ajutam, insa din momentul in care pasesc pe gazon, deciziile sunt ale lor. Ii urez mult noroc lui Cristi si sper ca cel mai bun sa castige.
Care este punctul forte al Clujului?
Pachetul de inaintare a fost tot timpul atuul echipei. Stiti cum este, daca nu ai gramada buna si nu joaca bine inaintarea, nici troacarii nu au baloane. Am vazut insa ca si celelalte echipe s-au intarit la nivelul inaintarii. In plus, s-au schimbat foarte multe la gramada ordonata cu noii timpi de legare.
Cum ai regasit rugbyul romanesc? Care e cea mai mare schimbare pe care ai observat-o?
Este o schimbare ce tine de structura echipei, lucrurile au devenit mai profesioniste. Pe cand eram jucator, domnul Chihaia era si antrenor si facea absolut tot ce tinea de echipa. Acum, totul e mai bine, mai structurat si se simte asta. Ma gandesc ca la cluburi mai puternice financiar precum Timisoara, lucrurile stau si mai bine. Oricum, este mult de lucru, echipa poate creste, insa daca nu ai o parte financiara solida, e greu sa faci performanta. Eu imi doresc sa am o colaborare buna aici si sa vina si rezultatele pozitive, pentru ca pana acum avem un singur rezultat pozitiv, egalul cu Baia Mare.
Cum te-ai hotarat sa te intorci in Romania?
Intotdeauna mi-am dorit sa ma intorc acasa la finalul carierei. Am acceptat oferta de la Cluj pentru ca mi-a placut ce mi s-a propus aici. Tot ce am realizat in viata se datoreaza rugbyului si ma simt dator sa dau inapoi aceste lucruri.
Esti in primul an de antrenorat. Cum te simti?
Este un pic complicat pentru ca nu cunosc campionatul Romaniei si sunt abia la inceput. Nivelul rugbyului care se joaca aici a crescut mult fata de ce se juca atunci cand am plecat eu afara, dar incet incet, lucrurile se aseaza.
Initial trebuia sa ajungi aici la jucator…
Da, trebuia sa ma intorc la Cluj ca jucator, insa dupa accidentarea pe care am suferit-o in primavara la un meci cu Lyon, am decis sa pun capat carierei.
Ca antrenor, de unde te inspiri? Cauti diferite programe de pregatire?
Nu, meseria de antrenor nu se face asa. Ca antrenor trebuie sa te adaptezi si sa lucrezi cu ceea ce ai. Am adunat 12 ani de experienta in rugby la un nivel inalt si incerc sa pun in aplicare tot ce am invatat. Degeaba te uiti la ce antrenamente fac neo-zeelandezii sau australieni, tu trebuie sa te pliezi pe ce ai. Degeaba iti propui tu sa faci pase largi, daca jucatorii nu reusesc sa dea pasa la doi metri.
Ai 35 de ani, cum e sa lucrezi cu jucatori cu varste apropiate de a ta?
Inca de la inceput le-am explicat jucatorilor ce vreau de la ei, ca nu am pretentii sa imi spuna “domn’ profesor”, pentru ca respectul se castiga pe teren. Decat sa imi vorbeasca cu dumneavoastra si sa rateze trei placaje, prefer sa isi faca cat mai bine treaba pe teren si sa imi spuna cum vor. Abia de trei luni lucram impreuna, suntem la inceput, insa nu au fost probleme intre noi.
