Imaginea lui Mike Brown intins pe gazonul stadionului londonez Twickenham, inconjurat de medici, a starnit ingrijorare.
Fundasul echipei Angliei a suferit o comotie cerebrala in urma unui placaj asupra centrului Andrea Masi, in timpul meciului impotriva Italiei in Turneul celor 6 Natiuni, disputat sambata, 14 februarie 2015.
Meciul a fost intrerupt opt minute, timp in care Brown a primit ingrijiri pe gazon, intre altele primind o masca de oxigen, dupa care fundasul englez a fost scos cu targa de pe teren.
Brown a reaparut pe banca rezervelor dupa pauza, spre usurarea tuturor, dar prezenta sa in echipa Angliei pe 28 februarie la meciul cu Irlanda, care poate decide invingatoarea Turneului de anul acesta, este indoielnica, depinzand de gradul de refacere al jucatorului.
In cazul lui Brown procedura a fost mult mai stricta decat in cazul din saptamana precedenta din meciul Tara Galilor – Anglia de la Cardiff, in timpul caruia aripa galeza George North a jucat timp de 80 de minute, desi a suferit doua socuri puternice la cap.
Primul cand a plonjat dupa un balon si a primit un sut in cap de la inaintasul englez Dave Atwood, si al doilea cand s-a ciocnit de un coechipier si a ramas intins pe gazon pentru cateva minute.
Decizia staff-ului tehnic si a medicilor echipei Tarii Galilor de a-l lasa pe teren pe North a fost unanim criticata in presa si jucatorul de pe aripa nu a mai fost selectionat pentru meciul de duminica impotriva Scotiei.
Tot in a doua etapa si-a facut reaparitia in echipa Irlandei, in meciul impotriva Frantei, Jonny Sexton, dupa o absenta de 12 saptamani, perioada obligatorie de repaos dupa ce a suferit nu mai putin de patru comotii cerebrale in 2014.
Sexton, care este considerat actualmente cel mai bun mijlocas la deschidere din emisfera nordica (daca nu chiar din lume), a facut pauza si la echipa sa de club, Racing Metro Paris, acuzand migrene repetate.
Revenirea sa a avut un impact imediat, el contribuind cu 15 puncte la victoria impotriva Frantei, 18 – 11 la Dublin, unde a fost declarat omul meciului. Dar Sexton nu a scapat nevatamat in timpul meciului, sfarsind cu un ochi umflat si copci la pleoapa stanga dupa un placaj asupra sa dat de Mathieu Bastareaud, un centru cu fizic de pilier (1,83m, 120kg), care nu facea decat sa aplice tactica stabilita de antrenorul Philippe Saint Andre de tintire a conducatorului de joc al Irlandei.
Efect al profesionismului
Comotia cerebrala a devenit un accident tot mai frecvent in rugbyul profesionist. Recentul raport publicat de Federatia Engleza de Rugby (RFU) arata ca numarul comotiilor cerebrale suferit de jucatorii din Aviva Premiership a fost in sezonul 2013 – 2014 de 86, cu 59% mai mare decat in sezonul precedent si reprezinta 12,5% din totalul accidentelor suferite de acesti jucatori.
Aceasta rata poate parea foarte ridicata, dar ea este si mai mare in sporturi precum boxul si calaria, iar in fotbalul american anul trecut au fost platite compensatii de 300 de milioane de dolari la 4500 de jucatori retrasi din activitate pentru accidente la cap.
Una dintre cauzele sporirii numarului de comotii cerebrale ar fi marirea gabaritului jucatorilor in ultimii 20 de ani de la trecerea la profesionism in rugby. Un inaintas are acum 1,90m si 110kg in medie, iar un jucator pe liniile dinapoi 1,85m si 90kg si cu totii au si viteza, iar combinatia de viteza cu masa poate face ca un impact sa fie extrem de daunator.
Trecerea la profesionism a insemnat sporirea importantei apararii si ascutirea luptei dintre atacanti si aparatori cu noi mijloace implicand de cele mai multe ori forta.
Abia in ultimii cinci ani insa regulile privind comotia cerebrala au devenit mai stricte si recentele accidente au dus la noi cereri ca decizia daca un jucator continua meciul sa fie luat de un medic independent ca sa fie evitate presiunile de natura sportiva si chiar comerciala de a continua.
Crestere ingrijoratoare
Marele Jonny Wilkinson, mijlocasul la deschidere al echipei Angliei, al lui Newcastle si Toulon, retras din activitate in vara trecuta la 35 de ani, isi amintea in presa de cateva episoade de comotie cerebrala suferite de el in cariera sa in care s-a remarcat nu doar printr-o lovitura de picior necrutatoare, ci si prin placaje devastatoare si neinfricate.
“Mi-a zgaltait capul asa de tare, ca am avut impresia ca mi s-a mutat creierul. M-am ridicat si am mers si mi se parea ca umblu pe degete. Ma impleticeam si vedeam numai stele”, povestea Jonny despre un impact suferit in timpul unui meci jucat de Toulon in Cupa Campionilor impotriva lui Exeter.
“E viata mea. Mai am 50 de ani de trait, sper. Privesc acum inapoi si ma gandesc ca as fi putut sa dau cu piciorul la asta doar fiindca am vrut sa mai joc 20 de minute intr-o partida.” mai spune el.
Fostul capitan al echipei Angliei, jucatorul de linia a III-a Lawrence Dallaglio, isi reamintea cum in 2004 a facut o comotie cerebrala intr-un meci al echipei sale de club, Wasps, cu Gloucester. A ramas pe teren si a marcat si un eseu.
“La pauza, in drum spre vestiar, colegii de echipa ma felicitau pentru eseu, dar eu habar nu aveam pe ce lume sunt, nu mai tineam minte ca marcasem acel eseu.” spune Dallaglio.
In ultima vreme comotia este luata din ce in ce mai serios. Clubul londonez Saracens a demarat un proiect de monitorizare prin care jucatorilor li se fixeaza un senzor dupa ureche care masoara fiecare impact asupra capului.
Comotia cerebrala este un eveniment nefericit, dar din pacate destul de des in rugby. Am fost de fata duminica, 15 februarie 2015, pe stadionul Allianz Park din nordul Londrei, cand mijlocasul la gramada Chris Cook de la Bath a trebuit sa paraseasca terenul de joc in urma unei coliziuni in timpul meciului cu Saracens.
Expertii, sportivi si medicali, sunt aproape unanimi de parere ca in rugby trebuie introduse cele mai stricte masuri daca se doreste evitarea unei asa numite epidemii de comotii cerebrale.
Petru Clej
