.png)
In luna noiembrie, la meciurile disputate la Baia Mare si la Bucuresti, Stejarii au fost sustinuti de fosti jucatori care au reprezentat Romania si rugbyul romanesc la cel mai inalt nivel. Unul dintre acestia este si Csaba Gal (33 ani, 1,84m si 99 kg), unul dintre cei mai valorosi centri din Ovalul autohton. Jucatorul nascut la Cluj, care a imbracat de 88 de ori tricoul Romaniei, participant la trei Cupe Mondiale (2007, 2011 si 2015) a fost invitat in mijlocul fostilor colegi, actuali Stejari, multumindu-i-se si oficial pentru tot ce a facut pentru echipa.
Csobi, cum a fost sa te afli alaturi de baieti?
A fost un moment placut, oarecum am reusit sa imi aduc aminte de toate momentele frumoase petrecute alaturi de baieti, iar din partea Federatiei a fost o dovada de apreciere si chiar ma bucur ca s-a intamplat acest lucru. Cred ca este important pentru fiecare jucator sa stie ca munca de pe teren si faptul ca a incercat de fiecare data sa dea totul, sa fie cel mai bun pentru echipa lui, sunt lucruri apreciate de toata lumea.
Daca ar fi sa privesti in urma, ce a insemnat pentru tine sa joci pentru Romania?
Evolutia la Stejari a fost indeplinirea visului meu din copilarie, cand m-am apucat de rugby, dupa aproximativ un an, chiar doi, de practicat acest sport, tot ce mi-am dorit a fost sa imbrac tricoul echipei nationale si multumesc lui Dumnezeu ca mi-a dat aceasta ocazie. Rugbyul nu m-a tradat niciodata si mi-a oferit tot ce am in viata.
Iti amintesti meciul de debut?
Normal! A fost un moment inedit, am debutat impotriva Irlandei, la Dublin si a fost o experienta unica, una dintre cele mai frumoase. A fost primul pas la echipa nationala, ceea ce este o traire incredibila pentru fiecare jucator. Baietii m-au primit bine, m-au ajutat sa ma integrez, totul a fost exceptional. Stii ca s-au tot facut si se fac glume legate de originea mea, insa ce pot spune este ca sunt cel mai mare roman ungur si ca intotdeauna port Romania in inima.
Daca ar fi sa descrii in trei cuvinte ce inseamna rugbyul pentru tine, care ar fi acelea?
Familie, dorinta si respect.
Care este meciul care ti-a ramas aproape de suflet?
In Top 3 cred ca ar fi meciul cu Irlanda de la Cupa Mondiala din 2015 unde am avut o audienta record (89.267 de spectatori au fost prezenti pe Wembley), meciul cu Canada, tot de la Cupa Mondiala din 2015, unde am reusit cea mai mare revenire din istoria competitiei si un meci aparte, pe care l-am jucat in Romania, a fost meciul de calificarea la Cupa Mondiala din 2011, cel cu Uruguay din 2010 (nr. 39-12 pentru Romania), meci la care cred ca am reusit sa avem cel mai numeros public de rugby din ultimii 10 ani, un record de suporteri pentru noi, 8 – 9 mii de oameni care au facut o atmosfera incredibila.
Esti unul dintre jucatorii in jurul caruia Clujul isi construieste echipa de SuperLiga. De unde ai aceasta motivatie de a merge mai departe?
Cand vad atata tinerete in jurul meu, parca mi-e rusine sa nu ma ridic si sa dau totul, de fiecare data. E atat de multa dorinta, tinerete, entuziasm si frumusete a rugbyului la Cluj, incat chiar iti doresti sa continui zi de zi.
Te gandesti la o cariera in antrenorat? Stiu ca ai mai lucrat cu copiii…
Am avut niste discutii si cu conducerea echipei de la Cluj si cu conducerea Federatiei, m-am mai gandit, am terminat si un masterat in Managementul Organizatiilor Sportive, nu stiu exact care este calea care ma asteapta, insa intodeauna, viata te surprinde, ca si in rugby de altfel, nu scria nicaieri ca o sa joc toata viata centru, am descoperit in timp pasiunea pentru acest post. Cu siguranta o sa fiu alaturi de rugby, momentan ca jucator.
Cum vezi echipa Romaniei cu acest mix de jucatori cu experienta si jucatori tineri care sunt la inceputul carierei internationale?
Parca ma vad pe noi in 2005, cand am debutat foarte multi jucatori in masa, eu, Catalin Fercu, Valentin Calafeteanu, Florin Vlaicu, Valentin Ursache, Mihai Macovei, toti eram cu aceeasi tinerete si dorinta, cu care ii vad astazi pe copiii acestia care joaca pentru Romania. Si imi doresc din tot sufletul ca fiecare in parte, din acesti jucatori tineri care reprezinta acum Romania, sa ne depaseasca pe fiecare, pentru ca numai asa, fiind mai buni decat cei care au fost, rugbyul va progresa.
Anul 2018 a fost unul dintre cei mai grei ani ai rugbyului romanesc…
Intr-adevar, faptul ca nu vom merge la Cupa Mondiala este un moment greu pentru rugbyul romanesc. Este insa foarte important ce vom face de acum inainte pentru ca trebuie sa strangem randurile si sa depasim acest moment. Fiecare dintre noi trebuie sa ajutam la reconstructia rugbyului romanesc cat putem de bine. Eu sunt increzator ca vom reusi sa ne ridicam mai puternici si ca trebuie sa luptam pana la capat pentru a ne mentine pe scena mondiala.
