.png)
Aflat la Predeal, pentru cursul arbitrilor de Superliga, managerul irlandez de la ERC, Donal Courtney, a avut amabilitatea de a ne raspunde la cateva intrebari, pentru un interviu fulger.
Reporter: – Domnule Carney, ce parere aveti de arbitrajul romanesc?
Donal Courtney – Personal l-am vazut arbitrand pe Vlad Iordachescu la cateva partide din Amlin Challenge Cup si din competitiile irlandeze, la acel schimb de experienta. Am ramas placut impresionat de calitatile sale si am considerat ca el, implicit arbitrajul romanesc, trebuie ajutat sa se dezvolte ulterior. Pana acum nu am avut contact cu alti arbitri. Am vazut doar brigazile conduse de Vlad si cred ca treptat, el poate fi expus unor meciuri de intensitate crescuta, pentru ca primii pasi au fost apreciati. Progresele lui Vlad Iordachescu nu pot trece neobservate.
R: – Ati mai fost in Romania?
D.C.- Este a doua oara cand vin in Romania. Acum un an, tot pentru un curs al arbitrilor, am vizitat pentru prima data tara dumneavoastra si pot spune ca am ramas placut impresionat de pitorescul locurilor si de deschiderea oamenilor.
R: – Cu ce teme de noutate ati venit pentru arbitrii romani?
D.C. – nu stiu daca sunt neaparat teme de noutate. Am incercat sa ofer explicatii tehnice pe marginea unor decizii practicate in rugby-ul de nivel inalt. Pe de alta parte, am insistat foarte mult pentru comunicarea in echipa de arbitri si comportamentul arbitrilor care sa semene cu cel al coechipierilor. Imi place sa cred ca am transmis suficiente informatii cu privire la modul de comunicare al arbitrilor cu jucatorii, cu antrenorii, cu publicul. Sper ca am fost inteles in ceea ce priveste folosirea fluierului, dar si a limbajului corporal.
R: – Credeti ca este o idee buna profesionalizarea arbitrajului?
D.C.- Ca sa fiu sincer, exemplele de la tara la tara sunt diferite. Daca nu ai mii de kilometri de parcurs, parca nu se merita sa dedici tot timpul doar activitatii de arbitraj. Pot da exemple nenumarate de mari arbitri care nu au fost profesionisti, dar care au avut un randament maxim pe arenele cu buturi. Cred mai degraba ca arbitrul trebuie sa se debaraseze de orice probleme si sa devina profesionist in tratarea meciului, in momentul in care a aflat de delegare. Cred ca este suficient pentru moment.
R: – Referitor la problema varstei scazute a arbitrilor ce parere aveti?
D.C. – Si aici lucrurile pot fi privite din unghiuri diferite de vedere. Totalmente nu sunt de acord cu copii in varsta de 12-14 ani arbitri. Acel tanar nu are timp efectiv sa joace rugby si sa vada cum se petrec lucrurile intr-o gramada ordonata si cum in camp deschis. Deci nu putem sa ii solicitam sa stie totul, atata timp cat nu a practicat rugby. Cred ca e bine sa ii lasam o perioada sa treaca prin joc, dupa care sa detectam talentele in materie de arbitraj. Imi place mult exemplul francez, in care se practica brigazile mixte. Tinerii sunt trimisi la meciuri cu arbitri experimentati, care le transmit in meci cunostintele si experientele lor. Ca sa raspund punctual, cred ca varsta cea mai potrivita pentru a deveni arbitru si pentru a te dedica arbitrajului este undeva la 16, poate chiar 17 ani.
Donal Courtney a fost arbitru pana in 2007 cand s-a retras si a decis sa ramana aproape de arbitraj facand parte din departamentul de specialitate din cadrul ERC.
Primul sau meci international a avut loc in 2002 cand acesta a fost central la meciul pentru calificarea la Cupa Mondiala dintre Uruguay si Chile, la Montevideo.
