Despre rugby, de dincolo de Atlantic…
Iata, asadar, finala competitiei europene a cluburilor, o finala care demonstreaza valoarea si, in acelasi timp, forta financiara, a campionatului Top 14. Meciurile nu s-au remarcat, insa, prin spectaculozitate, si, din acest punct de vedere, doar dramatismul prelungirilor meciului Toulon-Leinster a salvat, intr-un fel, semifinalele celei mai importante competitii a cluburilor europene, European Rugby Champions Cup.
Clermont- Saracens 13-9 (3-6)
Prima semifinala, desfasurata la Saint-Etienne, pe stadionul Geoffrey Guichard, a dat nastere unui meci care s-a caracterizat mai mult prin darzenie si intensitate – o formidabila intensitate, este adevarat – decat prin spectaculozitate.
A fost un meci in care ambele echipe au folosit, in primul rand, jocul de picior ca pe un instrument gratie caruia au cautat si sperat sa domine teritorial.
Din pacate, niciuna dintre ele nu a reusit sa utilizeze, cu eficienta, acest procedeu deoarece, in majoritatea cazurilor, loviturile de picior au fost imprecise, ceea ce a dus la o alternare – plicticoasa, as zice – a posesiei balonului.
Clermont a castigat, pe merit in cele din urma, dar Saracens merita toate laudele pentru modul in care au sfidat reputatia adversarilor si au contracarat anuntata superioritate a francezilor.
Meritele echipei londoneze trebuie apreciate si mai mult daca privim rezultatul de la Saint-Etienne prin prisma manierei in care echipa din Auvergne a pregatit aceasta semifinala.
In etapa precedenta din Top 14, Clermont a intalnit, pe teren propriu, formatia Oyonnax (la care activeaza Valentin Ursache). In acel meci, antrenorul Franck Azema a decis sa trimita in teren echipa a doua, odihnindu-i pe titulari in vederea semifinalei cu Saracens.
„Rezervele” au pierdut, 10-11, dar pragmaticii vor sustine – si cine ii poate contrazice? – ca riscul calculat si asumat de Azema a meritat, infrangerea din campionat fiind urmata de victoria impotriva „Sarazinilor” si calificarea in finala Champions Cup.
In schimb, in timp ce Clermont a aliniat echipa de rezerve, „Saracens” au jucat cu titularii intr-o extrem de dificila partida de campionat, cea cu Leicester.
Evident, in contextul acerbei concurente existente in rugby-ul profesionist, aceste observatii nu sunt relevante si nu pot constitui o consolare pentru echipa engleza.
Doua sunt momentele asupra carora imi permit sa ma opresc:
Primul se refera la faza dim minutul 18, cand Nalaga, aripa fijiana a echipei franceze, a fost la cativa milimetri de eseu, el fiind propulsat in tusa de catre Chris Ashton. Problema a fost ca Ashton l-a izbit cu umarul pe Nalaga – un „tackle” ca in fotbalul american – nefacand absolut niciun efort sa isi foloseasca bratele, asa cum cere regulamentul jocului de rugby. Un asemenea placaj periculos ar fi meritat, din plin, un cartonas galben.
Arbitrul George Clancy a cerut reluarea video, faza a fost urmarita cu atentie, nu a acordat, in mod corect, eseul, dar, in mod surprinzator, nu l-a penalizat si nici macar nu i-a atras atentia lui Ashton pentru actiunea sa.
Cel de-al doilea moment se refera la faza eseului marcat de Wesley Fofana. O delicata lovitura de urmarire a ”uverturii” Brock James, in spatele defensivei engleze, a fost urmarita de Fofana, „rebond”- ul fost favorabil, iar internationalul francez a inscris eseul care avea sa decida soarta partidei. O faza simpla, executata cu inspiratie, acuratete si siguranta.
„Saracens” au parasit competitia cu fruntea sus, dar faptul ca s-au aflat atat de aproape de a produce o surpriza de proportii a umbrit, intr-o oarecare masura, iesirea de pe scena europeana.
De partea cealalta, Clermont a fost departe de demonstratia de talent si forta etalata in meciul cu Northampton. Pentru a castiga trofeul european, Chouly si coechipierii sai vor trebui sa revina la jocul fluid, spectaculos, variat care a propulsat clubul din Auvergne in elita rugby-ului european.
Toulon-Leinster 25-20 (12-12; 6-9)
Din punct de vedere al calitatii jocului, cea de-a doua semifinala europeana, desfasurata la Marsilia, intre Toulon si Leinster, nu s-a deosebit prea mult de prima semifinala. Acelasi nivel modest, un joc presarat cu numeroase greseli elementare, suitele de „inainte” transformandu-se, la un moment dat, intr-o veritabila „comedie a erorilor”.
Leinster si-a gasit reperele in teren mult mai usor decat a reusit Toulon sa si le (re)gaseasca pe ale sale. Iar aceasta situatie s-a reflectat in tuse si in gramezile ordonate, doua sectoare ale jocului in care irlandezii i-au „contrat”, in mod eficient, pe campionii en-titre ai Europei.
Marea diferenta dintre cele doua semifinale a constituit-o, insa, dramatismul finalului de pe Stadionul Velodrome din Marsilia. Sa recapitualam:
In ultimele cinci minute, cand scorul era egal, 12-12, Johnny Gopperth, „uvertura” irlandeza, a ratat,de putin, un drop gol.
Cateva clipe mai tarziu, Rob Kearney l-a imitat pe coechipierul sau, incercand si el un drop gol, dar de la mare distanta, nereusind sa inscrie.
De cealalta parte, Deon Armitage a beneficiat, in ultimul minut al meciului, de o lovitura de pedeapsa, de la mijlocul terenului, balonul neajungand, insa, pana la tinta.
Asadar, au urmat doua reprize de prelungiri a cate 10 minute fiecare, iar suspans-ul a continuat.
In minutele 83 si 84, Halfpenny si, respectiv, Madigan au transformat doua lovituri de pedeapsa ducand scorul la 15-15.
In minutul 85, Ali Willams a primit cartonas galben, acordat, totusi, cu prea mare usurinta de arbitrul Wayne Barnes.
Eliminarea fostului All Black a constituit un moment care ar fi putut deveni decisiv in stabilirea invingatorului, Leinster avand sansa de a profita de avantajul numeric. .
Si totusi, irlandezii nu au fost capabili sa concretizeze aceasta situatie favorabila; mai mult decat atat, cinci minute mai tarziu, Bryan Habana a interceptat pasa „sarita” a lui Ian Madigan si a sprintat irezistibil, marcand eseul care, transformat fiind de catre Leigh Halfpenny, a permis echipei sale sa conduca cu 25-15.
In mod remarcabil, Toulon a reusit desprinderea decisiva evoluand in inferioritate numerica!
In minutul 95, dupa o presiune puternica, o tusa castigata si un mol penetrant foarte bine organizat, Sean O’Brien a inscris un eseu scorul devenind 25-20. Din pacate pentru ei, Gopperth a ratat transformarea, balonul lovind unul dintre stalpii „H”-ului.
Leinster a executat un plan tactic foarte simplu: defensiva solida combinata cu o presiune ofensiva care a urmarit, mai mereu, impingerea jocului in terenul adversarilor. Un joc pragmatic, fara riscuri, fara sclipiri, fara momente de mare inspiratie.
Toulon nu a reusit sa isi impuna jocul, a fost dominata, minute in sir, in fazele fixe, incercand, fara succes, sa „sparga” defensiva adversa.
Spre deosebire de irlandezi, insa, francezii au beneficiat de inspiratia unui jucator de mare valoare. Timp de 90 de minute, Bryan Habana nu s-a prea vazut in meci; in faza din acel minut, insa, datorita instinctului sau de aripa de clasa, el a „ghicit” intentia lui Madigan, a interceptat balonul inscriind eseul decisiv al partidei.
Prin urmare, finala de pe Twickenham propune duelul dintre Toulon si Clermont, doua reprezentante ale Frantei.
Aceasta finala este o dovada a nivelului campionatului din „Hexagon” ceea ce nu poate decat sa bucure pe suporterii celor doua echipe.
In acelasi timp, fara a diminua cu nimic meritele campionatului francez – cel mai puternic din Europa – avand in vedere prezenta jucatorilor straini in cele doua formatii, aceeasi finala poate fi privita si ca o finala intre doua selectionate internationale.
Este interesant de remarcat faptul ca ambele echipe s-au calificat in finala in urma unor evolutii de nivel mediu, departe de standardul lor obisnuit.
Toulon a castigat ultimele doua editii ale competitiei si va incerca castigarea trofeului pentru a treia oara consecutiv, ceea ce va constitui o performanta absolut remarcabila.
Clermont va incerca sa intrerupa seria victoriilor si sa repete demonstratia din meciul cu Northampton.
Ramane de vazut care dintre cele doua formatii va reusi sa etaleze in finala nivelul si forta de joc datorita carora au ajuns sa domine rugby-ul european.
Eugen Cionga
Toronto
