.png)
Recent retras din activitatea sportivă de performanță, fostul internațional român Florin Surugiu, cu trei cupe mondiale la activ, și-a reorientat activitatea, dar a rămas fidel domeniului oval. El va înființa o academie de rugby pentru copii, Surugiu Pro Rugby Academy, iar despre planurile sale dezvoltă în interviul pe care, cu amabilitate, ni l-a acordat mai jos.
1. Cum te-ai apucat de rugby?
Mereu am povestit această istorioară, care mi-a ghidat viața mai apoi: avem 8 ani, mai exact, și într-una din zile nu s-au făcut orele la școală. Stadionul Olimpia era aproape de noi, și a fost o ocazie de neratat pentru mine și colegi să mergem la un fotbal. Acolo – când am ajuns – Nea Sandu Perpelea avea antrenament cu băieții de seama noastră la rugby. Stând pe marginea terenului să îi vedem, ne-a invitat să luăm și noi parte la antrenament. De cum am pus mâna pe balonul de rugby, mi-a plăcut foarte mult și acela a fost momentul când am decis, deși eram doar un copil, că rugby este ce vreau să fac. Mă simțeam în largul meu cu balonul în mână.
2. Ce a însemnat rugby-ul pentru tine, ca om și ca sportiv?
A însemnat și înseamnă foarte mult rugby-ul pentru mine, tot ceea ce sunt eu azi este datorită rugby-ului. Tot ce am realizat până azi se datorează acelui moment, cand Nea Sandu, pe Olimpia, mi-a pus balonul în brațe. De acolo – normal – ca sportiv, tot ce mi-am dorit foarte mult a fost să-mi reprezint țara, să îmi cânte Deșteaptă-te Române – când eram micuț și mă uitam la orice compețitie sportivă la care se intona imnul României, eram entuziasmat, emoționat – și la asta visam să ajung și eu. Apoi, am crescut și în 2008 visul acesta s-a împlinit – am debutat la echipa națională, un moment extrem de important pentru mine. Din 2008, viața mi s-a schimbat și treptat am ajuns un jucător de bază al stejarilor, participări la Cupe Mondiale, competiții câștigate și momente unice … toate datorită acestui sport.
2. Cum te-ai simțit, după o carieră îndelungată și frumoasă, la ultimul meci?
Sincer… mi-a fost greu, mă gândeam de ceva timp deja la acest moment, am avut o tentativă sa mă opresc în 2023 după Cupa Mondială, dar nu am făcut-o. Am mai continuat doi ani. Ultimul meci a fost pentru Wolves Bucharest: am jucat degajat, nu cred că eram conștient ca după acel meci este finalul; Florin Surugiu de mâine nu va mai fi în această postură de jucător. Nu e ușor…
3. Cum ți-a venit ideea înființării unei academii de rugby?
Cred că nu este doar o idee, ci… o misiune pe care simt că o am, pentru mai departe. În ultimii ani m-am gândit cum aș putea să continui că contribui pentru acest sport drag, îmi doresc să rămân în lumea rugby-ului și să ajut în continuare cu tot ce este nevoie. Și… după cum știi, este o problemă mare la copii și juniori. Am fost voluntar la Rugby Academy și am văzut mai îndeaproape acolo că este o nevoie reală de implicare în zona aceasta – din acest motiv a luat naștere și ideea mea.
4. Care sunt obiectivele acestui proiect?
Obiectivele acestui proiect sunt să dezvoltăm copiii de mâine și să o facem într-un mod corect, profesionist, sigur și sănătos pentru ei și pentru viitor – prin acest sport drag și prin valorile sale. Mă gândesc cu tărie și ambiție la sloganul pe care l-am ales pentru Academie – Creștem următorul XV. Și acesta este un obiectiv – să punem fundația stejarilor României de peste câțiva ani. E necesar și important, cred eu.
5. Care sunt așteptările pe termen mediu și lung ale proiectului Surugiu Pro Rugby Academy?
Primul an este un an de pregătire, lansare și ajustare. Focusul meu sunt în primul rând copiii, vreau să reușesc să implementez structura pe care am gândit-o, astfel încât academie să devină un spațiu sigur pentru ei, în care să se simtă acceptați, văzuți și înțeleși. Copiii foarte mici trebuie mai întâi să vadă acest sport ca pe o plăcere, ca pe o joacă – dar „serioasă”. Știu cum am crescut noi – cu frica de greșeală, cu frica de a lua decizii pe teren… Deci, pe lângă lucrurile de bază, de mânuire a balonului sau înțelegere a jocului – vreau să creez un sistem care să promoveze opusul acestor principii, mai vechi – vreau să pot transmite celor mici că nu este nicio problemă să greșim, să învățăm din asta, să ajustăm și să progresăm în acest fel. Exact cum este și în viața de zi cu zi. Apoi, pe termen mediu și lung, îmi doresc să pot forma grupe de copii pentru toate nivelurile de vârstă, și.. mai apoi, să creez o bază sportivă de rugby, modernă, profesionistă exact așa cum vedem în Anglia sau Franța. Este un vis măreț, dar mi-am propus să o iau pas cu pas, etapă cu etapă și pentru asta am să muncesc.
6. De unde vine stema cu rățusca?
Rața-SuperErou. Când eram mic și am ajuns la rugby, colegii mă strigau Rață – datorită faptului ca eram micuț, blond, foarte agil, alergam de colo-colo, cumva cu fundul în spate și restul trunchiului spre înainte – fix ca un boboc de rață. Și așa mi-a și rămas porecla peste ani. Asocierea mi s-a părut foarte potrivită pentru o Academie pentru copii – spune o mică poveste despre mine, de când eram și eu mic, dar este și ceva la care copiii de azi visează zi de zi – să devină super eroi – deci la noi – devin super-eroi-rugbisti.
7. Pe cine mizezi ca parteneri în acest proiect?
Discuțiile sunt încă în desfășurare. Cu o parte din colegi am bătut deja palma – pentru a-mi oferi ajutor pe partea de antrenorat și pregătire sportivă. Voi vorbi despre ei în perioada următoare. Legat de sponsori, lucrurile sunt încă la început – e o problemă generală când vine vorba de susținere a sporturilor cu audiențe mai mici, în România. Scopul meu – dincolo de pregătirea copiilor – este să putem oferi noilor generații o alternativă sănătoasă de dezvoltare, într-un sport care… la nivel internațional, e super-popular, și care adună milioane de spectatori și umple stadioane. Asta mi-am propus – să fac ca rugby-ul să (re)devină popular, în rândul tinerilor din România – și am nevoie de sponsori care să vadă valoarea acestui lucru, pentru viitor. Va fi nevoie de ajutor pentru promovare, pentru a organiza evenimente pt copii, tabere de pregătire, mi-ar placea să putem oferi aceasta sansă și copiilor din medii vulnerabile prin burse speciale pentru ei, echipamente profesioniste samd. Toții banii îi voi reinvesti în buna pregătire și bunăstare a acestor copii.
8. Ce îi sfătuiești pe părinții care vor da copiii la rugby și la sport în general?
Trăim într-o lume care a devenit tot mai periculoasă pentru dezvoltarea copiilor noștri și e tot mai greu să îi protejăm: social media și tehnologia asta avansată, lipsa de modele pozitive samd. Cred cu tărie că sportul este un instrument foarte bun de formare a tinerilor, iar rugby-ul în special. E un sport cu o cultură aparte, cu valori demne și cu o comunitate frumoasă. I-aș sfătui pe părinți, să își îndrume copiii spre pasiuni frumoase și sănătoase, să îî lase să testeze și să descopere dacă li se potrivește, asta e ce încerc să fac și eu cu copiiii mei. Vreau ca Academia mea să fie un ajutor pentru părinți, în acest sens: antrenamentele regulate îi ajută pe copii să învețe responsabilitatea, respectarea unui program și importanța consecvenței, prin sport, copiii învață să gestioneze efortul, greșelile și reușitele, să colaboreze, să comunice. Deci, haideți cu copiii la rugby!
9. Cum vezi cooperarea cu FRR, AMRB și cu cluburile sportive din perspectiva Academiei?
Îmi doresc foarte mult să existe cooperare. Cum vă spuneam, eu am planul bine definit și știu ce am de făcut, pe partea mea, ca să duc la îndeplinire obiectivele despre care am vorbit. Dar, cu siguranță, avem nevoie – nu doar eu și Academia mea, ci și restul colegilor cu astfel de inițiative pentru copii – de ajutor și din partea FRR și AMRB, pentru ca juniorii pe care noi îi formăm, să poată fi incluși, mai departe, în structurile deja existente, local, regional și național. Îmi doresc mult să existe această cooperare, acest dialog, și acest efort comun, să putem pune la punct o infrastructură solidă pentru juniori, în rugby, în România. Sper ca SURUGIU Pro Rugby să fie integrată în acest dialog și sunt deschis să aduc partea mea de contribuție la o viziune comună pentru copii și juniori.
10. Cum crezi că se va descurca România la Cupa Mondială din 2027?
Am fost la trei Cupe Mondiale și știu ce-i așteaptă acolo pe băieți – este competiția cea mai înaltă din rugby, unde noi, România, putem doar să ne bucurăm de fiecare moment, și fiecare clipă trăită acolo. Personal, sper și cred ca vom face o impresie bună. Georgia, cu care ne întâlnim mereu în Campionatul European, nu ar trebui să ne surprindă, știm foarte bine stilul lor de joc. Italia – este o echipa care a crescut foarte mult, în ultimii ani au adunat victorii cu echipele mari, dar putem face un meci mare cu ei, iar cu Africa de Sud, campioana mondiala – acesta este meciul în care toți jucătorii ar trebui să se bucure că au onoarea să îi întâlnească pe teren.
11. Care a fost cea mai mare bucurie a ta ca rugbyst?
Au fost foarte multe momente unice pentru mine și cu bucurie intensă – gândul mă duce în 2008, la prima mea convocare la echipa națională. Eram la un turneu de Rugby 7s în Croația, când a venit managerul și mi-a spus „Florine, maine ai bilet de avion spre România, mergi acasă. E nevoie de tine la Nations Cup”. Nu-mi venea să cred, cred că este un moment cu adevărat special pentru orice jucător, știi că din clipa aceea lucrurile se vor schimba, și așa a fost și pentru mine.
Cine este Florin Surugiu
Născut pe 10 decembrie 1984, a jucat rugby la Steaua, CSM București, Rugby Calvisano (Italia) și Rapid. Selecționat de 100 de ori în echipa națională, a câștigat cu Stejarii de două ori Campionatul European și de patru ori IRB Nations Cup. Finalist al campionatului italian, participant cu România la trei turnee finale de Cupa Mondială, în 2011, 2015 și 2023. A evoluat pe un post-cheie, cel de mijlocaș la grămadă. A câștigat, de asemenea, Cupa României în 2019, fiind selecționat și la Lupii, dar și la echipa națională de rugby VII.
articol scris de Cristi Frisk
