In prezent, se afla sub amenintarea unui nou transplant de rinchi, dupa ce, in 1995, a fost diagnosticat cu sindrom nefrotic, o maladie grava.
In 2004 a suferit un transplant care i-a pus cariera departe de prioritati. Legenda All-Blacks este discret, nu prea acorda interviuri, dar a facut o exceptie pentru publicatia franceza Le Figaro. A fost sincer, firesc si s-a vazut ca rugbyul incepe sa-i fie o amintire indepartata. Lomu traieste la Auckland, are 37 de ani, o boala chinuitoare si multa speranta.
– Pe 24 septembrie 2011, ai fost internat din cauza unor complicatii, urmare a transplantului de rinichi. Cum te simti azi?
– Mult mai bine. Incerc sa-mi reiau viata fiind tot timpul constient ca este posibil sa suport un nou transplant. Fac dializa de trei ori pe saptamana. In restul timpului, stau cu sotia mea si cu copiii mei.
– Ce s-a intamplat in septembrie?
– Habar nu am. Nici medicii nu ştiu. Dintr-o data am inceput sa ma simt din ce in ce mai slabit. La spital au observat ca rinichiul nu mai functiona. Azi, practic, rinichiul este „adormit” si tratamentul pe care il urmez incearca sa-l retrezeasca la viata. Daca tratamentul nu va merge, voi face alt transplant, ca sa pot supravietui.
– Mai urmaresti rugbyul international?
– Mai putin ca inainte. Sincer vorbind, dializele ma obosesc foarte mult si prefer sa-mi petrec vremea cu familia. Dar inca ma uit la meciurile importante, mai ales cand joaca All-Blacks.
Diferenta inexistenta
– Inseamna ca ai urmarit cu mare drag triumful lor la Cupa Mondiala.
– Bineinteles. Echipa aceea a stiut sa se descurce. A fost Mondialul ei. Nu stiu ce s-ar fi intamplat daca ar fi pierdut.
– Finala aceea, incheiata 8-7 in defavoarea Frantei, nu a fost cel mai frumos meci din istorie.
– E adevarat. Dar in orice finala cineva castiga si altcineva pierde. Peste 15 ani insa nimeni nu-si va mai aduce aminte numele invinsei din finala. In ajunul finalei am prezis ca acest meci se va castiga la o diferenta de scor minuscula.
– Se vorbeste ca e o mare diferenta de valoare intre echipele din emisfera de Sud si cea de Nord. Ce parere ai despre asta?
– Nu cred ca aceasta diferenta este atat de mare. Si nu cred ca e ireversibila.
– E adevarat ca echipa de fotbal american Dallas Cowboys ti-a propus un contract fabulos, de peste 6 milioane de dolari?
– Da, in 1995, dupa Cupa Mondiala din Africa de Sud. Dar eram prea indragostit de rugby ca sa accept. Iar a juca pentru All Blacks era o onoare pe care nu puteam s-o resping. Nu voiam sa las deoparte tricoul unei echipe legendare.
Catelul sfasiat
– In 2010, ai avut o tentativa de revenire la echipa din Marsilia. Ce amintiri ai din cele cateva luni petrecute in Franta?
– La Marsilia, am petrecut momente minunate cu familia mea. Ne-am facut o multime de prieteni. In schimb, conducerea clubului a fost foarte neprimitoare. Ii rugasem sa puna un gard in jurul proprietatii noastre. Nu au facut-o. Toata povestea s-a soldat cu moartea catelului nostru, care a incercat sa-l protejeze pe fiul meu, Brayley, si a sfarsit sfasiat de un caine vagabond. Este o pierdere pe care nu o vom uita niciodata.
– Te-ai gandit vreodata ca ai putea reveni in Franta?
– Chiar sper sa revin. Dupa urmatorul transplant, daca nici un motiv medical nu se va opune, vreau sa revin în Europa , poate chiar in Franta, si sa investesc in rugby. Poate chiar sa antrenez. Sa joc nu mai pot.
Jonah Tali Lomu
– nascut pe 12 mai 1975, la Auckland, Noua Zeelanda
– 1,96 metri, 96 de kilograme
– echipe la care a jucat: regionale – Counties Manukau (1994-1999), Wellington (2000-2003), North Harbour (2006); Super Rugby – Blues (1996-1998), Chiefs (1999), Hurricanes (2000-2003); Cardiff Blues (2005-2006), Marseille (2009-2010)
– echipa nationala a Noii Zeelande 1994-2002
63 de selectii a avut Jonah Lomu in echipa All-Blacks
185 de puncte a semnat Lomu pentru All-Blacks
Viata personala agitata
Jonah Lomu a divortat de doua ori si are doi copii. Acum locuieste cu cea de-a treia sotie, care era maritata atunci cand l-a intalnit pe Jonah. S-au cunoscut in 2007, iar Nadene, actuala nevasta, era pe atunci jumatatea rugbystului Jarek Goebel, care s-a declarat devastat de despartire. In 2012, Lomu si Nadene au devenit membri ai Bisericii lui Isus Hristos a Sfintilor din Zilele din Urma, adica ai bisericii mormone. Este membru al clubului „Champions for Peace”, un grup de 54 de sportivi de elitsti care contribuie la cauze umanitare.
Sursa: www.gsp.ro
Autor: Oana Dusmanescu
Foto: www.sport.fr
