M.Tincu: Acești copii trebuie să aibă o continuitate, să li se dea meciuri la nivel international

Manager de performanță al Federației Române de Rugby și coordonator al loturilor naționale de juniori, Marius Tincu a făcut o analiză a participării echipei naționale de U20 la Campionatul European de la Lisabona. Cu o înfrângere și două victorii, Stejăreii au terminat pe locul 5, la fel ca anul trecut, competiția.

Marius, un loc 5, la fel ca anul trecut. Care sunt concluziile după acest Campionat European?
În primul rând sunt mulțumit pentru că măcar ne-am păstrat poziția pe care am fost anul trecut. Sunt dezamăgit pentru băieți de primul meci, pentru că după felul în care a evoluat Belgia în competiție, ar fi trebuit să obținem victoria. Din păcate, nu am arătat că vrem să câștigăm acel meci, am fost prea indisciplinați, însă după ce s-au jucat celelalte două meciuri s-a văzut o progresie, de la meci la meci. În plus au rămas copiii de 2003 care vor veni anul viitor, din nou la această competiție să joace cu Belgia și vom vedea atunci dacă am progresat sau nu.

Care ar fi punctele positive, dincolo de dezamăgirea pierderii primului meci?
În primul rând sunt 10, 11 copii de 2003 care au participat la această ediție și acești copii vor fi la anul, aici. Al doilea ar fi niște copii pe câteva posturi care nu confirmaseră, dar au confimrat că au nivel internațioal, iar pentru noi e îmbucurător că sper ca anul viitor să arate altfel, să facă un pas în față mai mult. Sper, dacă Federația continuă să facă Lupii, să participe la aceste jocuri ale Lupilor.

Și din punct de vedere al jocului?
Apărarea este un alt punct pozitiv pentru că în trei meciuri am luat un singur eseu, în meciul cu Cehia, un eseu care nu a fost atât de muncit de cehi, însă din nou, am plătit tribut indisciplinei. Per ansamblu ne-am apărat foarte bine și sper ca toată lumea a văzut că acești copii știu să joace și rugby, ne-am apărat, dar am și marcat eseuri, chiar dacă am jucat cu două națiuni despre care lumea în România crede că trebuie să le batem tot timpul. Toate aceste țări investesc în copii, le crează competiții, bagă bani în ceea ce fac și de la an la an există o progresie care se vede la ei. Din discutiile pe care le-am avut cu o parte din managerii acestor echipe, toți suntem de acord că acești copii au nevoie de meciuri pentru a crește. Sper ca FRR să aibă banii anul următor pentru a le putea da generației 2003-2004 câteva meciuri internaționale și o pregătire mai bună de grup pentru a putea veni aici și reprezenta națiunea altfel.

 Ce ai puncta negativ legat de această participare?
Este greu de vorbit despre punctele negative. Sunt unii băieți care anul trecut au făcut performanță și credeam că anul acesta vor fi un plus pentru echipa națională, însă nu au fost la nivelul la care mă așteptam eu, din rugbystic și nici mental. Din discuțiile pe care le-am avut cu ei asta este din cauza mediului în care trăiesc și joacă. Sunt mulți copii care ajung acum la seniori să joace rugby și își pun foarte multe întrebări pentru că nivelul rugbystic în România îl cunoaștem toți și copii trebuie să ia o decizie: ori să se ducă la muncă, ori la școală, ori să joace rugby pentru că din rugby în România nu se poate trăi, cel puțin la echipele care nu sunt pe primele locuri. Ei trebuie să ia o decizie, să-și aleagă drumul pe care vor continua și probabil din această cauză, mental nu sunt bine, nu au venit cu un plus pentru că au alte gânduri, sunt frământați de alte probleme. Asta ar fi marea dezamăgire, însă e mai mult o părere de rău pentru că trebuie să treacă prin aceste lucruri. Nu am avut timp suficient ca să putem să ne dăm seama în antrenamente, cele 5, 6 pe care le-am făcut cu ei în săptămâna cât am stat împreună, de nivelul lor, de ceea ce fac în cluburi. Majoritatea au jucat, dar meciurile pe care le joacă în România nu putem să le comparăm cu ceea ce jucăm aici, nici ca intensitate, nivel emotional sau fizic.

 

Totuși, sunt jucători promițători…
Într-adevăr, majoritatea celor care au fost la Lupi au un mare potențial și vreau să vorbesc de un jucător care m-a impresionat, Robert Hîncu. Diferența dintre cum a fost anul trecut la U20 și unde este anul acesta, cu schimbare a postului, cu absolut tot, dăruire, angajament,,,este un copil în care merită să investești. Nu e pregătit acum să-l luăm la Cupa Mondială în 2023, dar are tot ce-i trebuie pentru a face o performanță internațională la nivel de seniori pentru că are o formare de linia a treia și joacă pilier, fizicul e format, știe să placeze, să ia balonul, să care baloane, trebuie să mai învețe poziția de grămadă și să se antreneze mai mult fizic și am câștigat un pilier. Mai sunt exemple, dar trebuie să fie o continuitate în tot ceea ce facem noi la U18, U20, Lupi și echipa națională.

Ai vorbit de Hîncu, ce alții jucători te-au impresionat, ca progres, ca atitudine?
Copii de 2003 care la anul vor fi aici, Niță, care el a început să joace la seniori, la Bârlad și e campion național U20 cu Dinamo, cum a venit anul trecut la U18 fiind copil 2003 și cum arată anul acesta, este total schimbat din toate punctele de vedere. Bineînțeles că mai sunt lacune, dar dacă a înțeles ce are de făcut și a văzut nivelul, anul viitor o să arate și mai bine. Apoi Ștefan Nedelcu, total schimbat față de anul trecut. Ideea cluburilor de a-l face să joace la seniori pentru U Cluj și la juniori U20 pentru Pantelimon, este excelentă pentru că îi dă mai multe meciuri și copilul se vede că joacă rugby în atitudinea pe care o are și dorința pe care o arată, nu-i e frică să se angajeze. Conache și Mureșan , copiii care au fost și la echipa națională, au confirmat prin ceea ce au făcut, sunt două posturi de care avem nevoie la echipa națională, să avem cât  mai mulți demi. Burduja, care a progresat enorm față de anul trecut,a jucat toate meciurile titular, vicecăpitan, dacă Mureșan ar fi ieșit din teren, el ar fi rămas.

Deci viitorul nu sună atât de rău…
Sunt copii cu mare potential în care trebuie să investim. Bogdan Andreica, cel care a venit din Italia, a făcut meciuri foarte bune, o dăruință și în meci și în grup și în afara grupului, e extraordinar. În două zile să faci parte din ehcipa națională și să intri cu atâta dorință și energie pe teren, e un plus. Agbo, linia  a treia de la Dinamo care și-a revenit după o accidentare, a jucat trei meciuri, statistici foarte bune, Pașnicu, un băiat care în România nu e prea băgat în seamă, însă e un jucător care plachează și se dăruiește, ai nevoie de copii ca ei. Graure, este iarăși un copil bun, a jucat șters în primul meci pentru că nu a fost de la început, după care a ieșit în față, are fizic, are toate calitățile să devină un internațional la Cupa Mondială. Mi-aș dori să-l văd acolo pentru că are loc, numai că trebuie să îi dăm meciuri.

 Sunt copii care ar putea să facă pasul la echipa națională?
Mai sunt mulți copii, iar dacă stăm bine și ne gândim logic, generația aceasta 2001, 2002, 2003 ar trebui să fie următoarea generație la echipa națională în următorii 2,3 ani pentru că generația ’86 – ’90 sunt la final de carieră, toți aproape, și ei ar fi următorii care ar trebuie să aducă echipa națională mai sus. După cum am spus și mă repet, ar trebui să avem continuitate în ceea ce facem noi aici și ceea ce se întâmplă mai sus. Bineînțeles alături de niște jucători cu experiență, care vor să facă performanță, însă acești copii trebuie să îi găsim la Lupi și la națională, evident pe performanțele pe care ei le fac. De la vârsta asta vorbești de performanță și orice investiție care se face în ei este pentru performanță.

Ți-a plăcut articolul? Distribuie-l către prietenii tăi:

Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on linkedin
LinkedIn
Share on whatsapp
WhatsApp

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Alte articole similare:

Link-uri utile