A plecat pripit, placat de hada cu coasa chiar pe scena-i atat de draga si respectata, printr-o pilduitoare statornicie. Aflu abia acum, crucindu-ma de uimire, ca era septuagenar, desi ne stiam de mult, prieteni de tribuna la rugby, unindu-ne glasurile pentru “un salut din vechea Troie: Ahoe!”. Isi ascundea atat de bine varsta – aratand mereu semet si drept ca bradul, mereu ca scos din cutie – incat habar nu aveam ca trebuie sa-i zic nene si m-am tot tras de bracinari cu Miluca.
Originile de intelectual, radacinile boieresti i le intuia, in schimb, oricine l-a privit, ascultat, descoperit macar o data. Modest dar demn, daruit cu talent fara cel mai mic semn de infatuare, campion al elegantei in tinuta, vorba si fapta. Astfel ni s-a infatisat si n-o va mai face decat in amintire.
Ne-a parasit subit, cand isi mai implinea o data rostul, pe scandura izbanzii sale actoricesti. Era septuagenar si cardiac, insa va ramane pe pleoapa memoriei mereu tanar si ferice. Un artist. Un Domn. Un prea respectabil Emil Hossu, la plecarea caruia ne stergem o lacrima si mai strigam o data, acum fara vocea lui unica in corul tribunei de rugby, Ahoe!
Autor: Vasile Panulescu
Sursa: www.ghimpele.ro
