.png)
Cu sprijinul Comisiei Centrale de Arbitri din cadrul Federației Române de Rugby, demarăm o rubrică pe care iubitorii balonului oval sperăm să o găsească utilă și plăcută. Este vorba de picătura de regulament, rubrică periodică prin care vom încerca să explicăm, pe înțelesul tuturor, ceea ce se petrece pe terenul de rugby și care sunt bazele fundamentale ale unor decizii.
Pentru astăzi am ales o fază care practic s-a și întâmplat recent. La semifinala Cupei României, dintre CSM Știința Baia Mare și Steaua (câștigată de maramureșeni cu 21-19), spre finalul prelungirilor, într-un moment decisiv, un jucător al echipei gazdă a sprintat spre terenul de țintă advers. El a executat un șut tactic, peste adversar, după care, după efectuarea loviturii cu piciorul, a fost obstructionat de un adversar. Acest tip de antijoc se sancționează în conformitate cu prevederile legii 9.25 care stipulează că „niciun jucător nu trebuie să atace sau să obstrucționeze intenționat un adversar, după ce acesta a șutat balonul”. Sancțiunea prevăzută, în astfel de cazuri, este lovitură de pedeapsă. În funcție de gravitatea si de impactul asupra jocului a respectivei obstructii, sancțiunea poate fi escaladată la cartonas galben.
Același paragraf de regulament detaliază locul de unde se execută lovitura de pedeapsă, lăsând larghețe echipei beneficiare de a alege, în funcție de mai mulți factori. Astfel, locul executării loviturii de pedeapsă poate fi coincident cu locul greșelii sau cu locul unde aterizează balonul sau unde este jucat următoarea dată, dar nu mai aproape de 15m fata de linia de margine.
În speța de la Baia Mare, balonul a aterizat între linia de 15 metri și margine, motiv pentru care, în concordanță cu prevederile Legii 9.25, punctul b, locul de executare a loviturii de pedeapsă a fost de la linia de 15 metri. Regulile respective oferă avantajul echipei nevinovate de a avea o poziție relativ centrală pentru lovitură de pedeapsă, aceasta putând să se execute, la alegere, de pe linia de 15 metri si „pedepseste” drastic echipa care a comis antijocul prin care s a blocat in mod ilegal avansarea echipei in atac si dezvoltarea jocului prin procedeul tehnic ales, in acest caz șutul tactic. În situația în care șutul tactic trimite balonul în margine de țintă sau în balon mort, lovitura de pedeapsă se va executa de la linia de 5 metri, păstrându-se prevederea ca nu mai aproape de 15 metri fata de linia de margine.
Președintele CCA, Mihai Irimia, a ținut să precizeze că această regulă este una veche și are aplicabilitate de multă vreme, iar acordarea acelei lovituri de pedeapsă, care s-a dovedit a fi decisivă pentru calificarea în finală, nu a avut legătură cu starea gazonului, cum s-a speculat in mod incorect de către unii suporteri sau oameni de rugby.
Dacă ne referim la gazon, nicio lovitură de pedeapsă, mai ales dacă opțiunea de joc este la buturi, nu poate fi mutată în plan lateral.
Rugby-ul este un sport frumos și complex tocmai pentru că are multe reguli pe care jucătorii și antrenorii trebuie să le cunoască foarte bine. Cunoașterea rafinată a Legilor Jocului poate asigura un plus valoric jocului și organizării tactice în teren, motiv pentru care echipele mari invită, deseori, arbitrii de top pentru lecții de regulament în vestiar.
Nu uitați și că arbitrii sunt a treia echipă implicată într-un meci, obiectivele acesteia fiind imparțialitatea, obiectivitatea și acuratețea deciziilor.
articol scris de Cristi Frisk
