Campionatul European de U20 de la Bucuresti s-a terminat, Romania a ocupat locul 4, iar Stejareii au revenit la echipele de club. Cel mai tanar component al echipei, Iulian Hartig (18 ani) a fost unul dintre jucatorii care a dus greul in prima linie, avand o evolutie buna in fiecare meci. El a explicat ce inseamna aceasta experienta inedita pentru el.
Felicitari pentru evolutia ta la Campionatul European. Cum a fost?
A fost un turneu obositor, solicitant, insa a fost o experienta sportiva frumoasa, din care am invatat foarte multe lucruri. Pentru mine a fost ceva nou sa fiu in aceste stagii de pregatire, sa ma antrenez cu baietii mai mari decat mine, chiar si cu doi ani, sa reusesc sa duc fizic trei meciuri in sapte zile.
Ce ai invatat din aceste meciuri?
Am invatat ca trebuie sa fim uniti, in cele mai grele momente sa nu cedam, sa avem incredere unii in altii, sa luam decizii repede pe teren in functie de ce joaca adversarii nostri, sa fim responsabili.
Cu ce ai ramas dupa aceasta experienta la Campionatul European de U20?
Sunt dezamagit pentru ca stiam ca putem mai mult, ne-am pregatit bine pentru aceasta competitie, imi pare rau ca lucrurile nu au iesit cum ne-am dorit noi. Cred ca cel mai greu mental a fost la meciul cu Portugalia, poate o motivatie mult prea mare a noastra pe care nu am putut sa o gestionam cum trebuie, ne-a lipsit de victorie. Au fost si lucruri bune, am legat prietenii, am invatam sa ne ajutam, sa ne sustinem si sa ne incurajam, sa fim ca fratii, o adevarata echipa. Pana la urma intr-un sport de echipa, acest spirit e cel mai important.
Care a fost cel mai greu meci?
Partida din finala mica cu Rusia, pentru ca fiecare jucase deja doua meciuri, iar oboseala si-a spus cuvantul pe final. In plus, rusii au avut o gramada puternica, insa cu ajutorul colegilor din spate am facut fata. Cred ca am avut si putin ghinion, dar asta nu mai conteaza acum, important e ca am jucat cu inima, chiar daca rezultatul obtinut nu este cel dorit. Le multumesc tuturor celor care au fost alaturi de noi si ne-au incurajat, a insemnat foarte mult pentru noi.
Ai 18 ani, poti reedita aceasta experienta cu Romania U20. Cat de mult te-au ajutat meciurile de acum?
Mi-am dorit foarte mult sa ajung sa joc. Pot spune ca am fost surprins de convocare, fiind generatie ’98, insa din acel moment am dat totul ca sa ajung in echipa. Toate meciurile pe care le-am jucat aici, chiar si cele de pregatire, mi-au dat o anumita experienta de joc, m-am ajutat sa vad altfel unele lucruri pe teren. Daca voi mai fi convocat nu voi mai repeta greselile facute iar prin experienta acumulata aici, imi voi ajuta colegii si echipa.
Care a fost cel mai greu moment cu Romania U20?
Nu pot spune ca a fost vreun moment mai greu. Toate cantonamentele au fost grele, obositoare, mereu aceeasi rutina, insa am muncit foarte mult toti pentru ca iubim ceea ce facem si ne dorim sa ajungem cat mai sus.
Cum ai simtit presiunea gramezii in prima linie?
Nu am mai jucat rugby in 15 de ceva timp, in ultima vreme am jucat mult rugby in 10, insa ma bucur ca am reusit sa facem fata.
Cu ce ai ramas dupa aceasta experienta?
Am invatat mult lucruri noi la lot, atat practic, cat si teoretic, cum ar fi pozitia la gramada, apoi lucruri legate de regulament. A fost un castig pentru mine ca am avut alaturi jucatori care evolueaza la echipe de seniori, am invatat multe lucruri de la ei, am „furat” cate ceva de la fiecare.
Cum esti dupa aceasta competitie?
Mult mai increzator. Am vazut ca desi sunt unii chiar cu doi ani mai mari decat mine, nu au trei picioare sau trei maini, sunt toti oameni si daca te pregatesti si esti serios, poti sa ajungi tu cel mai bun. Am invatat sa imi depasesc limitele, sa lupt mai mult, sa cred in sansa mea.
Ai revenit la club. Ce urmeaza pentru tine?
Luna aceasta vom avea Turneul final la rugby in X, pe care dorim sa-l castigam, pentru ca muncim foarte mult la CSS 2 Baia Mare. Am invatat multe de cand sunt aici si doresc sa le multumesc domnilor antrenori Mircea Talos si Razvan Popovici.
Imi poti spune un moment care te-a marcat in aceste opt luni de pregatire cu nationala?
Am avut un stagiu in Franta la Marcoussis si m-a impresionat stilul de viata sportiv al baietilor: antrenament, odihna, alimentatie, dar si un staff pe masura. Meciul jucat cu Franta U19 a fost o experienta foarte frumoasa, nu multi au ocazia sa o traiasca. M-am bucurat de acel meci si am invatat ca nimeni nu poate sa fie mai bun decat tine, daca iti doresti cu adevarat. Am avut si meciuri amicale cu Manastur si Cluj si ce m-a marcat din ele a fost agresivitatea jucatorilor clujeni. Dar, per total, a fost o experienta frumosa, care m-a pregatit pentru viitor. Vreau sa le multumesc antrenorilor Eugen Apjok, Flavius Dobre si Razvan Popovici pentru toate lucrurile pe care le-am invatat de la ei, pentru increderea si rabdarea aratate fata de noi.
Ce iti doresti pe viitor?
Sa continui sa fac rugby, sa ajung sa joc la o echipa de seniori si sa imi reprezint tara cu onoare.
