Chiar dacă numărul celor care practică rugbyul feminin nu este prea mare, pasiunea pentru acest sport se vede pe chipul fiecărei fete care intră pe terenul încadrat de buturi, acolo unde nu e loc de galanterii, uneori mai curge sânge sau alteori glezna cedează. Dar ele sunt puternice și lecția învățată din rugby le dă putere și în viață.
Echipa pregătită de Sorin Rus, RC Arieșul Mihai Vitezu, a cunoscut multe momente de glorie, titluri, medalii, dar dincolo de acesta a creat adevărate caractere. Echipa de junioare în care se regăseau Alexandra Cuc, Carmen Cârgea, Daniela Milicu sau Elena Drăgan astăzi este alcătuită dintr-o nouă generație pregătită să ia pas cu pas ascensiunea pe scara către performanță.
Pe Alexandra Cuc o regăsim acum în echipa de senioare a Universității Cluj, însă, ea nu a uitat niciodată de unde a plecat și între două partide își găsește timp să le îndrume pe viitoarele rugbyiste de la RC Arieșul. Așa a fost și la etapa de duminică a Campionatului Național de Rugby 7, de la București, de pe Stadionul Grivița, când Alexandra, deși cu brațul bandajat, în urma unei accidentări, a rămas în preajma echipei care a lansat-o în rugby.
”Rugby am început să joc la vârsta de 13 ani. Mereu am fos pasionată de sport, participam mereu la competițile sportive școlare, dar rugby-ul a fost primul sport pe care am început sa îl practic extrașcolar. A fost și este de altfel sportul în care mă regăsesc.”- ne spune Ale, așa cum o știu cei apropiați, referitor la cum a început totul.
Cât despre prima sa echipă: ”Am să fiu mereu mândră că am făcut parte din echipa Rugby Club Arieșul, deoarece este clubul în care am crescut, în care am învățat bazele sportului pe care și acum îl practic cu aceeași pasiune. În anii de juniorat am avut multe momente grele, eșecuri , dar am rămas unite și am trecut peste momentele grele care ne-au motivat să ne dorim mereu mai mult de la noi. Cele mai frumose momente le-am trăit alături de echipă când am câștigat Campionatul Național de Rugby 7’s, chiar la noi acasă, atunci am simți cu adevărat ca toate sacrificiile tuturor au meritat.”
Evoluțiile și succesele și-au arătat roadele: ”În anul 2018 visul meu prindea contur și am făcut parte din Centrul Național Olimpic Pentru Tineret, alături de alte trei colege de la Rugby Club Arieșul. A fost o perioadă grea, dar am găsit un echilibru și cu multă muncă și sacrificii am înfruntat și această provocare. A fost o perioadă de succes în cariera mea sportivă deoarece am avut șansa de a întâlni mai mulți antrenori și jucători care au contribuit la evoluția mea în rugby. ”
Din păcate, uneori viața ne nedetermină să luăm decizii radicale. Așa a fost și în cazul ei. Pierderea mamei a determinat-o să revină acasă, să-și găsească liniștea, dar să-și continue și drumul în rugby, căci nu-i așa, prima dragoste nu se uită niciodată: ”La începutul anului acesta am ales să mă întorc acasă, să revin la clubul unde am început să joc și să ofer la rândul meu tinerelor jucătoare șansa de a descoperi oportunitățile pe care le au practicând un sport de performanță. În momentul de față evoluez la echipa de senioare Universitatea Cluj, este o șansă pentru mine să pot continua să joc chiar dacă sunt acasă. La senioare este un alt nivel, o nouă provocare, dar obiectivul meu este același de a ajunge la echipa națională, prin muncă.”
Cu siguranță drumul Alexandrei Cuc nu se va opri aici și poate peste ani povestea ei va motiva următoarele generații să se apropie de rugby și să spună precum ea: ”Rugbyul este a doua mea casă.”
Articol scris de Marius Raczek
Foto: Marian – Valentin Burlacu
