.png)
Recent, jurnalistul Chris Thau a dus la bun sfârșit munca de documentare și redactare a unei cărți valoroase, care îmbogățește literatura de specialitate rugbystică. Apărută la puțină vreme după decesul lui Valeriu Irimescu, cartea care îi este dedicată are un titlu sugestiv: „Misterul Irimescu rămâne nedezlegat”.
Volumul, apărut la Editura Fest (poate fi comandat de aici) în condiții grafice deosebite, debutează, surprinzător, cu un capitol care nu îi este dedicat lui Irimescu, ci face referire la povestiri savuroase cum ar fi eseuri de 70 de metri, invenții ale antrenorilor, primul turneu britanic, lagărul de rugby sau celebrării a 60 de ani de la o victorie contra Franței. De fapt, primele fraze ale cărții sunt cele aparținând jurnalistului Geo Raețchi, care l-a intervievat pe Irimescu în vremurile de glorie ale acestuia. Cuvântul înainte, scris într-o manieră prietenoasă, ușor metaforică, este, practic, o invitație pentru cititor, dar și o pregătire pentru o lectură diferită, scrisă într-o notă foarte personală, despre un om care chiar a fost și este un mister.
Cronologic, al doilea capitol al lucrării urmărește, punctual, cariera de jucător a lui Valeriu Irimescu și realizările sale pe arenele cu buturi. Acest captiol, limitat în timp între 1958 și 1971, urmărește câteva puncte cheie cum ar fi relația cu Vusec, metamorfoza jucătorului Irimescu, realizările sale interne și internaționale, perioada la Grivița etc. De asemenea, această parte a cărții tratează și trecerea lui Irimescu de la rolul de jucător la funcția de antrenor, una care, conform celor descrise în carte, este una naturală, simplă, bazată pe dragoste necondiționată față de jocul cu balonul oval.
Capitolul al treilea, care se referă la perioada 1973-1975, tratează figura irimesciană în calitate de antrenor federal și urmărește implicarea sa majoră în cam tot ce a fost important, în perioada menționată, în rugby-ul românesc. Autorul se bazează pe anumite mărturii ale celor care l-au cunoscut și îl surprinde pe Irimescu în fața unor provocări în premieră, cum ar fi turneele din America de Sud și Noua Zeelandă.
Urmează un capitol în care se vorbește despre schimbarea rugby-ului românesc dintre 1975 și 1978. Capitolul debutează cu reflecțiile asupra marii victorii contra Franței, de pe Giulești, din noiembrie 1976, când Valeriu Irimescu era antrenorul naționalei. Se pune accent pe capacitatea semnificativă a lui Irimescu de a vedea lucrurile în viitor și de a se pune, totalmente, la dispoziția rugby-ului. Aceste aspecte l-au transformat pe Irimescu într-un personaj carismatic în rugby-ul românesc și internațional, autorul insistând, direct și indirect, asupra statutului pe care eroul cărții îl avea în perioada de referință.
Următoarele două capitole sunt dedicate turneelor britanice efectuate de echipa națională a României, respectiv marilor jucători care au fost promovați și ajutați de Irimescu să ajungă să joace în meciuri celebre, peste hotare. Autorul sugerează, astfel, implicarea deosebită pe care a avut-o Valeriu Irimescu în toate aceste realizări, poate demult uitate, ale balonului oval românesc.
Capitolul intitulat „Un an important” se referă la victoria contra Franței, din 1980, după care continuă cu reverberații din 1981, de la turneul efectuat de Noua Zeelandă la București. cronologic, următorul capitol este dedicat unui alt eveniment major pentru rugby-ul românesc, primul turneu din Africa, în 1982.
Ultimele capitole, cumva rotund, sadovescian, merg pe ideea povestirii unor momente fantastice, precum victoria de la Cardiff sau cea contra Scoției, la București. autorul Chris Thau marchează, pe ultima turnantă a cărții, inclusiv retragerea lui Valeriu Irimescu din viața publică ovală, dar, în egală măsură, surprinde trăirile personale ale semnatarului în zilele de după Revoluția din decembrie 1989 sau tratativele pentru organizarea unui meci caritabil care a generat fonduri de jumătate de milion de lire sterline pentru România.
Fără discuție, volumul aduce plus valoare rugby-ului românesc și internațional. Cartea este o biografie romanțată, neînchisă între limite jurnalistice, cu inserții care par că divaghează de la subiect dar, de fapt, întăresc ideea centrală a scrierii: Irimescu rămâne, în continuare, un mister.
Aceste rânduri nu își propun să facă un rezumat al cărții, ci, dimpotrivă, doresc a face o invitație către cititori, să deschidă volumul și să descopere personalitatea misterioasă a lui Irimescu.
La festivitatea desfășurată la Muzeul Sportului, o contribuție importantă a avut Asociația Internaționalilor de Rugby, condusă de Marin Ionescu, for care se implică, activ, în aproape toate evenimentele de sprijin ale rugby-ului românesc.
articol scris de Cristi Frsik
Foto: Marian Burlacu
