Nationala de rugby 7 feminin a ocupat locul 5 la prima etapa a Campionatului European, Rugby Europe Sevens Women Trophy, care a avut loc in weekendul trecut la Praga. Una dintre cele mai bune jucatoare ale competitiei a fost Alina Dinca (23 ani), aripa “Ghindelor”, care a marcat sapte eseuri in meciurile disputate. “Speedster”, cum este poreclita datorita vitezei pe care o are si a curselor de zeci de metri pornite din propriul teren de 22 si finalizate cu eseu, a vorbit pentru site-ul frr.ro despre ce a insemnat acest turneu pentru Romania si inceputurile ei in rugby.
Alina, cum a fost turneul de la Praga?
A fost destul de solicitant pentru mine pentru ca am avut cateva sprinturi. Ma bucur ca am terminat fara accidentari competitia, insa imi pare rau ca nu am reusit sa urcam mai sus de locul 5. Insa ne intoarcem iarasi la munca, deja suntem in cantonament, pentru a reusi un joc mai bun in etapa a doua a Campionatului European.
Ai reusit cateva eseuri “marca proprie” cu plecari din terenul nostru de 22. Cum te-ai simtit?
A fost frumos, a fost felul in care pot ajuta echipa. M-am simti bine marcand acele eseuri petru ca imi doresc foarte mult sa castig.
Dupa aceasta prima etapa a Campionatului European, care sunt punctele pozitive ale echipei?
In ultima perioada grupul s-a unit, nu mult , dar destul cat sa jucam in echipa si nu individual. Avem o aparare destul de buna, stam mai slab pe atac, unul dintre punctele la care mai avem mult de lucrat si progresat.
Alina, cum ai ajuns la rugby?
Am insotit o prietena la un antrenament si mi s-a parut interesant jocul cu balonul oval. Aveam 18 ani si de 7 ani practicam atletism, proba de aruncare a sulitei, dar si probele de viteza.
Stiu ca ai avut rezultate bune si in atletism…
Am iesit campioana nationala, vicecampioana, un loc 3 la juniori, am participat la Universiada unde am cucerit cu stafeta de 4×200 m – locul 1 si cu cea de la 4×400 m – locul 3.
De ce ai renuntat la atletism pentru a practica rugby?
Eram constienta ca nu am calitatile fizice pentru a face inalta performanta, eu fiind mica de inaltime. In plus,mi-a placut rugby pentru ca nu e un sport individual, ca joci pentru echipa, ca puteam sa imi folosesc forta si viteza pentru a marca eseuri. Intr-un fel am simtit ca apartin aici, mi-a placut ideea de grup unit, de a fi toate pentru acelasi obiectiv. Sunt recunoscatoare ca rugbyul mi-a dat sansa sa ies in lume, sa vad si alte culturi.
Chiar nu ai niciun regret?
Poate unul singur, ca am renutat definitiv la atletism pentru ca as fi fost mult mai bine pregatita fizic pentru rugby. Recunosc ca nu sunt un mare fan al pregatirii fizice, insa e nevoie de ea.
Prima amintire legata de rugby?
Primul eseu marcat dupa o cursa de zeci de metri. A fost senzational sa intru pe teren, sa primesc balonul, sa alerg cat de repede pot, sa dau eseu si sa castige echipa. Mi-a placut acea senzatie ca pot scapa de oricine de pe teren, ca nu ma poate prinde nimeni.
Iti mai amintesti prima convocare la echipa nationala?
Exact in anul in care m-am apucat de rugby, dupa doua saptamani am fost convocata la echipa nationala pentru un campionat european. Am fost rezerva, dar am prins cateva meciuri, ceea ce a fost senzational. Eram incantata ca luam balonul si fugeam. Apoi am inteles ce inseamna rugbyul ca nu e doar de alergat, faptul ca nu este un sport individualist, ca trebuie sa joci pentru echipa, pentru colegii tai.
Care a fost parcursul tau rugbistic?
Am inceput la Soimii Bucuresti, apoi am trecut la Agronomia,unul dintre cele mai importante capitole din viata mea sportiva pentru ca am invatat foarte multe de la domnul antrenor Alexandru Marin. Apoi, am facut pasul spre Universitatea Cluj, unde sunt anul I, la Master la INEFS, echipa la care joc si in prezent.
Cum reusesti acele eseuri de zeci de metri?
Nu stiu. Pur si simplu vad anumite gauri, am o viteza de reactie foarte buna, am vazut culoarul, am luat balonul si m-am dus.
Spune-mi doua, trei cuvinte despre viteza ta. O antrenezi?
E si nativ, dar e si antrenament.
Care a fost cel mai greu moment al tau de pana acum?
Cand am fost accidentata si am avut o perioada in care am stat pentru ca eu sunt dependenta de sport. A fost dificil sa stau departe de teren, de joc.
