.png)
Cupa Mondiala de rugby a luat sfarsit pentru Romania, iar Stejarii s-au intors la echipele de club. Unul dintre cei mai constanti jucatori, prezent in primul XV in toate cele patru partide disputate in Anglia, este Valentin Poparlan (28 ani). Component al echipei Timisoara Saracens, “Popi”, cum este poreclit de colegi, prin eseul marcat in meciul cu Italia a devenit cel mai inalt jucator de linia a doua (n.r. 196 cm si 118 kg) din rugbyul romanesc care culca balonul in terenul de tinta advers, la o editie a Cupei Mondiale. Jucatorul care a inceput rugbyul la Braila, a vorbit despre experienta prezentei la cea de-a doua Cupa Mondiala a carierei si importanta pe care aceasta o are in viitorul sau rugbistic.
Ce inseamna pentru tine aceasta Cupa Mondiala?
Cred ca de abia acum incep sa realizez cat de mult am castigat noi ca echipa, dar si fiecare jucator individual. Am castigat mai multa incredere de sine, mai multa siguranta pe noi, pe jocul nostru, iar profesional este o experienta unica datorita meciurilor puternice pe care le-am avut si nivelului rugbyului jucat.
Cum apreciezi prezenta in Anglia din punct de vedere sportiv?
Consider ca la 28 de ani este un pas important in fata aceasta Cupa Mondiala pentru mine. Sincer, ma simt un alt jucator pentru ca am trecut prin aceste meciuri, am smtit o asemenea atmosfera sportiva. Eu cred ca pe aceasta experienta pot construi, inca mai pot creste ca joc si ca valoare, si faptul ca am atins o maturitate sportiva, ma poate ajuta si mai mult pe viitor. Daca voi fi sanatos, inca trei, patru ani mai pot juca la nivel inalt si sper ca la urmatoarea Cupa Mondiala, cea din Japonia, sa fiu mai bun decat acum.
Ai devenit cel mai inalt jucator de linia a doua care marcheza eseu pentru Romania la Cupa Mondiala. Ce reprezinta acest lucru pentru tine?
Ma bucur ca am reusit sa dau acel eseu. Este meritul echipei, nu doar al meu personal. Nu cred ca are prea mare importanta inaltimea, repet ma bucur ca am fost acolo.
Esti foarte apreciat in Anglia, de presa, de suporteri. Cum iti explici acest lucru?
Eu cred in legea compensatiei, faci bine, ti se raspunde cu bine. Intotdeauna imi place sa fiu corect fata de cei de langa mine, sa ii respect, pentru a fi si eu la randul meu respectat. Sunt o persoana pozitiva si conteaza si acest lucru. Iar faptul ca se vorbeste frumos de mine in Anglia, se datoreaza si acelei perioade de pregatire pe care am avut-o cu Saracens.
O perioada de pregatire care s-a lasat si cu un meci test impotriva celor de la Blue Bulls (n.r. 39-26 pentru sud-africani), in care ai fost pe teren 80 de minute…Cat de mult te-a ajutat ?
M-a bucurat enorm convocarea la acel meci pentru ca a fost o experienta unica. Chiar am simtit ca a fost cel mai greu meci din viata mea, contactele au fost dure, un meci fizic, sud-africanii sunt foarte masivi. Dar doar asa poti progresa, iar pentru mine experienta cu Saracens a fost unul din lucrurile pe care mi le-am dorit cel mai mult.
In ultimii ani esti jucatorul cel mai constant in evolutii din echipa Romaniei. Care este secretul acestei reusite?
Sa taci si sa muncesti. Ca sportiv, nu tot timpul ai satisfactii si bucurii, insa trebuie sa te gandesti ca la un moment dat, dupa multa munca, vor veni si acestea. Imi place sa vorbesc mai mult prin jocul meu pe teren. Acum, dupa Cupa Mondiala, am uitat tot efortul si momentele grele care au fost si a ramas doar satisfactia sufleteasca a ceea ce am reusit acolo.
Care este cea mai frumoasa amintire de la aceasta Cupa Mondiala?
Meciul cu Irlanda. L-am simtit altfel, am avut o apasare de la incalzire, chiar si in timpul imnului. Unde te uitai, totul era verde, de la suporterii din tribune, la iarba. Faptul ca am luptat pana la final, ca a fost un meci atat de greu, ca am reusit sa dam eseul in ultimele minute, ca spectatorii au apreciat efortul nostru, ca suporterii irlandezi ne-au aplaudat, este ceva de neuitat. Ma bucur ca am iesit din acel meci cu fruntea sus.
Ai fost titular in toate cele patru meciuri. Ce inseamna acest lucru pentru tine?
O mandrie, dar a fost greu. Am avut meciuri grele si foarte fizice, principala problema era sa ma recuperez cat mai bine pentru a evita accidentarile. Dupa meciul cu Canada eram atat de obosit incat credeam ca nu o sa mai pot juca inca 80 de minute si cu Italia. Ii multumesc lui Olivier Rieg, preparatorul nostru fizic pentru felul in care ne-a pregatit, ca nu au fost accidentari si ne-am refacut repede dupa meci.
Cum simti concurenta pe postul tau?
Este o concurenta mare, mie imi place sa spun ca sunt “ingrijitorul tricoului” si de la meci la meci trebuie sa am si mai multa grija de el. Ma bucur ca vin din spate jucatori tineri, buni pentru ca postul de linia a doua este un post greu, muncesti foarte mult, nu intotdeauna asta se vede direct si sper sa urmatorul coleg care va imbraca tricoul cu numarul 4 sa se ridice la masura astptarilor.
Cum a fost revenirea la Timisoara?
Frumoasa, pentru ca este echipa careia ii datorez totul, iar oamenii de aici m-au ajutat in cele mai grele momente ale carierei. Ma bucur ca ma alatur echipei si sper sa facem meciuri frumoase in SuperLiga.
In lipsa voastra Timisoara a cucerit doua trofee…
Da, i-am urmarit pe baieti si m-am bucurat pentru succesul lor. Colegii mei au muncit enorm, si-au demonstrat valoarea si au pus presiune pe noi. Nu ne intoarcem ca titulari, ci ne intoarcem ca sa ne batem pentru un loc in echipa. Acest lucru este o motivatie in plus pentru mine si ma bucur ca exista aceasta concurenta puternica si la echipa de club.
Ce iti doresti pe viitor?
Sa fiu sanatos pentru ca doar asa pot juca si pot progresa si apoi imi doresc sa continuam seria rezultatelor bune, sa demonstram ca evolutia noastra la Cupa Mondiala nu a fost un foc de paie.
