.png)
In fiecare an in preajma Craciunului, Steaua Bucuresti isi aduce aminte de rugbystii care au cazut in timpul evenimentelor din 1989, aparand idealul unei natiuni libere.
Radu Durbac (foto stanga) si Florica Murariu (foto dreapta) sunt cei doi mari rugbysti care au cazut in Revolutia Romana, ambii jucatori de echipa nationala extrem de valorosi, pentru care nici macar istoria recenta nu a mai gasit inlocuitori.
Comemorarea acestora are loc in acest an miercuri, 21 decembrie la Monumentul Eroilor in incinta Complexului Sportiv Steaua, din bulevardul Ghencea, de la ora 12.00…
Steaua nu isi uita eroii! In fiecare an Radu Durbac si Florica Murariu, cei doi mari rugbysti care au cazut la Revolutie, sunt in memoria noastra mai prezenti ca oricand, iar din decembrie ’89, toata „familia” romana se reuneste pentru a plange si a slavi gloria lor eterna.
La 22 ani de cand acestia nu mai sunt printre noi, generatiile de tineri nu isi pot inchipui cum eroii nostri au contribuit la ceea ce se numeste astazi „libertate”, la normalitatea unei zile in care pot face tot ce isi doresc si pe care de cele mai multe ori nu o pretuiesc constient, ci doar ca pe o fila in cartea de istorie.
Amintirea lor va fi eterna, cinstita asa cum se cuvine, un omagiu adus valorilor noastre…
Deveniti eroii rugbyului romanesc dupa acele zile ale lui 1989, jucatorii Stelei (o echipa cu adevarat mare la vremea respectiva) si ai Romaniei si-au sfidat chiar moartea prin curaj, fiind in mijlocul actiunilor si datorita statutului de militar de care aveau parte.
Radu Durbac a jucat peste 30 de meciuri ca fundas al echipei nationale in anii 70, si a fost partas la victoria cu 15-10 in fata Frantei de la Bucuresti, din 1974, intr-o perioada pe care cronicarii au numit-o „urcusul” rugby-ului romanesc.
Chiar daca trecerea timpului „incearca” sa estompeze amintirile, nu putem uita cum in curtea unitatii militare a fost rapus de glont un jucator de exceptie, un exemplu pentru rugby, un om…Imediat a fost dus la spital, dar nu se mai putea face nimic. Nu vom sti niciodata ce s-a intimplat cu adevarat!?!
Florica Murariu era in acel moment un „nume” in rugbyul romanesc. Capitan al echipei nationale, cu 70 de meciuri test in tricoul primei reprezentative, el a jucat chiar si in acel 100-0 in fata Bulgariei, la Burgas in 1976, care a ramas recordul victoriiilor romanesti, ca sa nu mai vorbim de Romania – Franta 15-0, in 1980. In mijlocul razmeritei din Capitala, Murariu incerca sa ajunga la club si a iesit de la o statie de metrou, moment in care a fost oprit de o patrula de soldati. Gestul sau prea brusc de a-si scoate buletinul din buzunar l-a facut pe unul dintre acei soldati sa traga.
Capitanul Romaniei din timpul Revolutiei a debutat la prima reprezentativa in 1976, la meciul castigat in Olanda cu 27-3. A strans mai apoi partide una dupa alta in tricoul selectionatei nationale, dar soarta a „considerat” ca este „momentul” ca Murariu sa devina el insusi o stea in constelatia cerului.
Un pret imens platit pentru libertatea noastra de care nu stim sa ne bucuram, s-o pretuim ca atare. Lista martirilor rugby-ului nostru si ai Revolutiei Romane „aminteste” an de an, pe langa cele doua stele, pe:
– Petre Astafei, impuscat mortal in Piata Revolutiei, la doar 19 ani;
– Bogdan Stan, 21 de ani, a murit in zona Televiziunii;
– Florin Butiri, 21 de ani, ucis in timp ce salva niste batrini dintr-un incendiu;
– Cristian Toporan, junior la Energia Bucuresti, 19 ani.
Sursa: www.steauarugby.com
