.png)
Finala SuperLigii CEC Bank la rugby s-a încheiat de ceva vreme. Acum, si timisorenii, si baimarenii, invingatori si invinsi, pregatesc impreuna debutul „Lupilor” in editia 2012/2013 a Challenge Cup, dificilul meci cu Bath, multipla campioana a Angliei – are sase titluri, fiind pe locul 2 in clasamentul all-time, dupa Leicester.
Finala s-a terminat, iar Timisoara a recucerit titlul dupa o asteptare de 40 de ani. Dincolo de disputa din teren, de medalii, au curs lacrimi pe gazonul de „La Sosea”. Lacrimile de bucurie ale castigatorilor. Lacrimile de tristete ale invinsilor.
Dincolo de finala, pe teren s-au aflat oameni, barbati adevarati. Fiecare cu obiectivele sale. Fiecare avand in tribuna familia, prietenii, cei pentru care truda, daruirea lor conteaza cel mai mult. Si care tresar la fiecare contact mai tare, la fiecare placaj dat favoritului lor.
Atunci cand Vali Calafeteanu a parasit terenul, accidentat, cu siguranta ca apropiatii lui au tresarit, ingrijorati. Mijlocasul de gramada al Timisoarei nu si-a putut ascunde durerea provocata de lovitura primita la bratul drept. Durerea sau poate dezamagirea ca e nevoit sa-si paraseasca echipa intr-un moment in care meciul era nedecis. Sau poate si durerea, si dezamagirea.
„Cala” avea motive sa fie dezamagit. De vreo trei-patru ani, ghinioanele s-au tinut scai de el, in acest rastimp el suferind alte doua accidentari serioase. Si tot in zona bratelor. Accidentari care l-au tinut departe de teren cateva luni bune, care l-au impiedicat sa joace pentru nationala sau pentru „Lupi”.
Asa cum se intampla in viata, deseori, accidentarea lui Vali Calafeteanu, ghinionul sau, s-a suprapus cu sansa lui Gabriel Conache. Nu putem spune insa, in acest caz, ca ghinionul unuia a fost norocul celuilalt, amandoi evoluand pentru aceeasi echipa, avand acelasi tel, acela de a deveni campioni – cred ca Gabi a fost la fel de ingrijorat cand si-a vazut colegul de post suferind langa teren.
Tanarul jucator al Timisoarei – are 21 de ani – a patruns pe teren cu gandul de a suplini absenta mai experimentatului sau coleg. A trecut peste emotiile inerente varstei sale. A depasit chiar si ratarea unei penalitati. A pus, mai apoi, cu piciorul, punct dupa punct, pe tabela, iar intr-un final de „care pe care” a marcat si eseul izbavitor. Eseul care a facut diferenta si a dus titlul la Timisoara.
Marian Burlacu (Adevarul)
PS – Fara sa fie din aceeasi generatie, Vali Calafeteanu si Gabriel Conache au un numitor comun: amandoi sunt fiii unor oameni de rugby. Si unul, si celalalt dovedesc ca aschia nu sare departe de stejar. Si ca acest sport a trait si traieste la noi si pentru ca, deseori, copiii calca pe urmele parintilor. O descendenta prin care se pastreaza si ceva din caracterul nobil al rugby-ului romanesc.
