In sportul actual, fie ca e vorba de cel national, fie de acela la nivel mondial, selectia sportivilor a devenit primordiala in obtinerea unor rezultate deosebite. Deloc intamplator, natiunile care dispun de un numar important de practicanti ai unor discipline sportive au sanse mai mari sa vada cum reprezentantii sai urca pe podium la competitiile internationale.
In urma cu sase decenii, de pilda, selectia era importanta, insa atunci diferenta o facea, in primul rand, inventivitatea si priceperea antrenorilor. Erau vremuri in care televiziunea nu era atat de dezvoltata ca astazi – se transmiteau mult mai putine competitii sportive -, iar internetul nu exista. Si cum nici numarul concursurilor internationale nu era atat de mare ca acum, fiecare ”fura” de la adversari doar in momentul in care se confrunta cu acestia. Altfel spus, la acea vreme sportul tinea mai degraba de laborator, cam cum s-a intamplat pana de curand in gimnastica.
Nationala de rugby, de pilda, a cunoscut o ascensiune pe plan mondial gratie meciurilor-test pe care le disputa, anual, cu Franta, sau turneelor pe care le-a efectuat, sub titulatura de selectionata a Bucurestiului, in Marea Britanie si in Franta – de asemenea, in anii 50 in tara noastra au evoluat numeroase formatii din Insula sau din Hexagon. Rugbystii nostri au vazut la adversarii lor anumite scheme de joc, anumite procedee, iar apoi le-au folosit si ei, deseori cu succes, in meciurile pe care le-au disputat. Ei erau avantajati din acest punct de vedere, fiind singurii din Europa de Est care aveau contacte frecvente cu rugby-ul mare. Tot atunci, Alexandru Penciu se intercala in atacul pe treisferturi din pozitia de fundas, o miscare tactica socotita a fi realizata in premiera mondiala de jucatorul Stelei. Ceea ce arata ca ai nostri jucatori nu se limitau doar sa adopte si sa adapteze ceea ce vedeau la altii, ci aveau curajul sa inventeze sau sa inoveze.
In ultimul deceniu, mai precis din 2000 incoace, avantajul detinut de rugbystii romani a inceput sa se diminueze. Portughezii, spaniolii, georgienii si rusii au reusit, gratie accesului mult mai simplu la informatia provenita din rugby-ul mare – prin intermediul televiziunii, internetului, dar si a contactelor tot mai dese cu reprezentantii natiunilor majore -, sa faca progrese importante in sportul cu balonul oval. Iar astazi ei stiu cam totul despre nationala noastra, despre jucatorii care o compun. Din acest motiv, castig de cauza in meciuri are acela care se prezinta cel mai bine, din punct de vedere al selectiei.
Ca sa exemplific, in ultimul meci cu Romania, Georgia a aliniat un XV experimentat, cu inaintasi masivi si puternici, ceea ce a diminuat considerabil avantajul ”stejarilor” pe acest compartiment. Din acest motiv, staff-ul nostru a optat pentru un joc in miscare si s-a evitat, pe cat s-a putut, mentinerea balonului prea mult in aglomerari. Dincolo de acest meci, rezultatele nu intotdeauna pozitive obtinute de nationala noastra in confruntarile cu ”lelos”, in ultimii ani, nu sunt deloc intamplatoare.
In 2000 sau 2001, dupa o editie a Campionatului Mondial de juniori, Viorel Morariu, presedintele de onoare al FR de Rugby, imi spunea, pe ”Parcul Copilului”, ca Georgia ne va pune mari probleme in viitor. Fostul international ii vazuse pe juniorii acestei tari si fusese impresionat de gabaritul lor. Iar juniorii de atunci ai Georgiei au devenit mai apoi seniori, adica acei jucatori care ne-au pus atatea probleme in disputele anuale. Ceea ce arata nu neaparat ca georgienii au facut o selectie mai buna decat noi la nivel de nationala, ci mai degraba ca au facut alegeri mult mai inspirate la copii si juniori, ca au reusit sa-i pastreze pe acestia, pe cei valorosi, in rugby pana cand au devenit seniori – este adevarat, spre deosebire de noi, ei nu au atat de multe optiuni in a se realiza in sport sau in plan profesional.
Fara nicio indoiala ca rezultatele de astazi ale nationalei noastre de seniori sunt determinate, in mare masura, de munca si priceperea antrenorilor care au activat in rugby-ul juvenil acum 10-15 ani. Asa cum si performantele echipei pe care Romania o va alinia peste un deceniu se vor datora activitatii care se desfasoara acum la copii si juniori.
Din acest motiv, antrenorii din rugby-ul juvenil, oamenii acestia adeseori necunoscuti publicului larg merita sprijinul guvernantilor si oficialitatilor locale, al sponsorilor, al tuturor celor care iubesc acest sport. Fara acest sprijin, moral si material, munca antrenorilor de copii si juniori din rugbyul nostru va fi mult ingreunata, iar rezultatul ei va fi mai putin bun – unii pusti, poate chiar cu destule calitati fizice si intelectuale, vor fi nevoiti sa renunte la rugby nu neaparat pentru ca nu-l iubesc, ci fiindca nu vor vedea in el un mijloc prin care sa se realizeze pe deplin.
In concluzie, daca dorim ca peste un deceniu sa fim puternici in rugby, in sport in general, trebuie sa regandim procesul de selectie la nivel de copii si juniori, sa-l sprijinim din plin, sa-i acordam mult mai multă atenție decat am facut-o acum 10-20 de ani.
Marian Burlacu (Libertatea)
