.png)
Pentru un adult, viața înseamnă o sumă a propriilor decizii. În cazul unui copil de cele mai multe ori drumul parcurs în viață este determinat de schimbările care intervin în destinul părinților. Atunci însă, când ai o pasiune, desigur, o pasiune numită rugby, chiar și departe de locul în care te-ai născut, simți aceeași bucurie de a lua în mâini balonul oval căci nu-i așa, în cel moment, de fapt, toată lumea e a ta.
I-am remarcat de la primul joc la care am asistat. Unul dintre ei purta numărul șapte și dădea placaje ca un metronom, nu aveai cum să nu remarci acest lucru, celălalt era tehnic cu o agresivitate pozitivă, specifică locurilor de unde vine. Dincolo de cele arătate pe teren se observa că erau unii dintre cei mai disciplinați și mai putin vocali. Nu este, însă, întâmplător acest amănunt, căci Dirk Risto Koek și Giorgi Khuroshvili, cei despre care va fi vorba, vin din Olanda, respectiv Georgia.
Deși sunt, încă, niște copii, ei evoluând la categoria de vârstă U16 în cadrul clubului Șoimii-Dinamo, au povești interesante, mai ales că venind în România au luat, putem spune viața de la zero. Dar aceasta nu a fost o barieră în destinul lor, căci alături de bagaje, au adus cu ei pasiunea pentru rugby și aici au găsit locul în care se pot exprima în voie și care le acordă șansa de a-și trăi mai departe pasiunea.
echipa țării în care s-a născut, Georgia
Pentru Giorgi Khuroshvili pasiunea pentru rugby nu este întâmplătoare având în vedere că este georgian și cum ne spune chiar el: ”Era un stadion de rugby chiar lângă casa mea, în Georgia, și mă uitam cum ceilalți copii veneau și se antrenau. După câteva săptămâni l-am întrebat pe antrenor dacă mă pot antrena și eu. Asșa am început să joc rugby acum 3 ani. Ce pot să zic, rugbyul înseamnă totul pentru mine. Este viața mea și nu-mi pot imagina viitorul fără să joc și voi face tot ceea ce pot să joc cât de mult.”
Întâlnirea lui Dirk Risto Koek cu rugbyul e chiar demnă de o poveste: ” Tatăl meu m-a dus la un meci de rugby când aveam 11-12 ani. Am fost la Paris la un meci Franța-Noua Zeelandă. Apoi m-am dus la antrenamente la clubul din Duuvels în Olanda. Îmi place sportul în general și sportul de echipă în special. Îmi plac sporturile în care folosesc multă energie. Și îmi place sportul dominat de respect. Toate acestea le găsesc în rugby.”
Și cum spuneam destinul copiilor este influențat de cel al părinților, așa cum este cazul lui Giorgi Khuroshvili: ”Tatăl meu a fost detașat profesional în București și ne-am mutat cu toată familia. A fost destul de dificil, însă speram să găsesc câteva cluburi bune de rugby în București. Am fost sfătuit să încerc la Șoimii și totul s-a schimbat de când am început să joc rugby cu această echipă. ” Referitor la cum s-a adaptat, Giorgi continuă: ”Să fiu cinstit nu a fost dificil deloc, pentru că antrenorul (domnul Daniel Mitrea) în primul rând și apoi colegii sunt prietenoși și m-au ajutat foarte mult. Majoritatea vorbesc engleza și comunicăm foarte bine. Nu mă simt deloc străin pentru că suntem o echipă, o familie și le sunt recunoscător pentru tot ceea ce au facut pentru mine.”
Dirk Risto Koek a trăit puțin diferit schimbarea: ” La început am fost nervos: o nouă țară, o limbă diferită, o cultură diferită și un nou club de rugby unde nu cunoșteam pe nimeni. Dar când am început să cunosc oamenii m-am liniștit. Acum îl înțeleg ca pe un nou capitol al vieții mele.” În ceea ce privește drumul către Șoimii: ” Am găsit clubul prin intermediul internetului, înainte să ne mutăm în România. Când am ajuns în București, ne-am dus la club și am fost invitat să vin la antrenamente chiar de a doua zi. Cei de la club sunt foarte primitori. La început a fost dificil, dar am învățat bazele limbii române și acum îmi este mai ușor și pnetru că sunt ajutat de colegi și antrenori. Sfaturile în timpul antrenamentului sunt date în românește, dar și în engleză pentru cei ce nu vorbesc româna. Antrenorii și coechipierii mă ajută traducându-mi și prin demonstrarea exercițiilor. Acum am nevoie de mai puțin ajutor pentru că înțeleg mai mult din indicațiile antrenorului în română.”
Nu ne-am despărțit fără a atinge puțin și subiectul viitor, iar răspunsurile au fost pe măsură. ” Obiectivul meu este să joc rugby la un nivel înalt. Ar fi o onoare pentru mine să joc în Romania la cel mai înalt nivel și bineînțeles să ajung să joc în naționala Georgiei. Mă voi antrena în acest sens și voi încerca prin jocul meu să răsplătesc munca antrenorilor și colegilor mei.”-a spus Giorgi Khuroshvili. În replică Dirk Risto Koek nu a fost atât de pragmatic: ” Îmi place când câștig partide. Doresc să-mi îmbunătățesc calitățile și abilitățile rugbystice. Dar cel mai mult îmi place să joc cu echipa mea, să ne simțim bine și să am multe amintiri plăcute.”
Ce va fi în viitor este greu de anticipat, cert este însă faptul că pentru ambii rugbyul este o pasiune care peste ani își va pune amprenta asupra personalității lor și oriunde se vor afla nu vor uita niciodată pașii făcuți pe terenurile încadrate cu buturi din România.
Articol scris de MARIUS RACZEK
