.png)
Pe 24 mai 1990, Romania reusea una dintre cele mai importante victorii ale rugbyului romanesc, 12-6 cu Franta, la Auch. Aceasta prima victorie romaneasca pe pamant francez a marcat pentru totdeauna istoria Ovalului si a consacrat o generatie. A fost un meci in care Romania a condus cu 9-0 la pauza, francezii revenind apoi pana la 9-6, pentru ca in minutul 73, un dropgol semnat de Ignat sa refaca diferenta.
Ziarul „Click” reda in paginile sale povestea de viata a unuia dintre protagonistii acelui moment istoric, Stefan Chirila.
„Numele lui Ştefan Chirilă (45 de ani) s-ar putea să nu spună prea multe iubitorilor sportului. Iubitorii rugbyului îşi amintesc însă că el a jucat în 1990 în istorica victorie obţinută de naţionala României în Franţa, la Auch, scor 12-6. Azi, scrie istorie departe de casă! E singurul român care a lucrat full-time sub acoperire în poliţia australiană şi primul care a obţinut calificările de detectiv – investigator specialist în criminalistică din Australia. În continuare puteţi să-i descoperiţi povestea, povestită chiar de el.
Începuturile
Face parte dintr-o familie de 4 fraţi. O familie sportivă, din moment ce trei dintre ei au jucat rugby, al patrulea făcând atletism. „Constantin, fratele cel mare a jucat la Polithenica Iaşi, Nicu a facut atletism pe perioada când era student la Academia de Marină, iar Remus a jucat şi el la Poli Iaşi, şi apoi doi ani în Franţa”, explică Ştefan Chirilă. Şi, pentru că părinţii, aşa cum spune el, „nu credeau atât de mult în sport, însă erau «evlavioşi» când era vorba de şcoală, de educaţie, toţii cei patru copii am făcut studii universitare: Costică este doctor inginer şi primar în comuna în care ne-am născut, Prisăcani, Nicu este şef mecanic pe nave comerciale – lucrează de 20 de ani la companii străine că plătesc mult mai bine -, iar Remus este inginer mecanic şi actualmente stă în Melbourne, unde are un bussiness de auto-mecanică„.
De rugby s-a apropiat la 12 ani, fiind „îmbolnăvit” de dragostea pentru acest sport de fratele mai mare. Iar primul contact cu balonul de rugby a avut loc în… lucernă. „Aveam vreo 12 ani şi Costică a adus acasă la ţară o minge ciudată… Atunci mi-am convocat prietenii din mahala şi după ce am tăvălit toata lucerna unui vecin şi fracturat clavicula unui camarad, care, ironic, mai târziu va ajunge să joace şi el în divizia A pentru Poli, am fost atins pe viaţă de pasiunea pentru acest joc fără egal”. Cel mai mult i-a plăcut să joace „aripă” şi nu se sfieşte să amintească şi de unde a moştenit calităţile native: „Am jucat fundaş, aripă sau centru, însă eu cred că am excelat pe poziţia de aripă. unde viteza moştenită de la mama (fugea grozav de iute, de m-a ajuns cu nuiaua din urmă până pe la 14 ani…) şi forţa, dârzenia şi caracterul lui tata au fost atuurile mele„, explică el.
A început rugby-ul de performanţă la 14 ani, ca junior la Clubul Sportiv Unirea Iaşi, unde l-am avut ca prim antrenor pe Clement Nemesniciuc – „un mare jucător, antrenor şi prieten” – apoi pe regretatul Costică Veriveş, ce a „plămădit” mulţi jucători buni. Talentul şi seriozitatea sa l-au impus rapid: „Am fost selectat în echipele naţionale de juniori, tineret, universitară şi seniori a României. Înainte de a pleca în Franţa am fost student şi am jucat la Universitatea Timişoara pentru 2 ani”, ne dezvăluie Ştefan.
Evident, cea mai frumoasă amintire din carieră rămâne victoria cu Franţa, de la Auch, din 1990: „Am avut grozav de multe momente frumoase în cariera ce s-a întins de-a lungul a 28 de ani, însă euforia de după victoria cu Franţa, atunci când i-am bătut pentru prima oară la ei acasă, a fost ceva special”, mai spune el”.
Tot articolul il puteti citi aici:
FOTO: m.click.ro
