.png)
Finala Cupei Romaniei de sambata, 31 martie, dintre CSM Bucuresti si CSM Stiinta Baia Mare va oferi un alt moment de exprimare a recunostintei fata de unul din jucatorii emblematici ai ovalului romanesc. Trofeul va fi inmanat echipei castigatoare de catre fostul mare jucator, Ioan Bucan, unul dintre artizanii istoricei victorii a Romaniei in fata Frantei, pe Stadionul Giulesti, 15-0, din 1980.
Nascut la Pascani pe 27 ianuarie 1955, acesta a debutat in rugby in 1971, ca junior la SS Unirea Iasi, avandu-l ca antrenor pe profesorul Emil Crisan. A mai evoluat pentru cluburile Politehnica Iasi (1973-1978), Stiinta Petrosani (1978-1984) si Dinamo Bucuresti (1984-1990), acesta totalizand un numar de 750 de jocuri in Divizia A. Unul dintre pilierii cu greutate ai Romaniei, a cucerit trei tiluri de campion european FIRA (1976/1977, 1980/1981 si 1982/1983), la care s-au adaugat doua medalii de argint si doua de bronz. In plus, Bucan a facut parte din echipa care a reprezentat Romania la prima editie a Cupei Mondiale de Rugby din Noua Zeelanda. A jucat 46 de meciuri in tricoul Stejarilor si a inscris 10 eseuri in cei 12 ani cat a evoluat pentru Romania, de trei ori fiind si capitanul echipei.
Ioan Bucan a debutat pentru Romania in 1976, intr-un meci cu Bulgaria, la Burgas, castigat de Romania cu 100-0. A jucat in partide impotriva unor echipe puternice, cele mai memorabile fiind egalul cu Irlanda de pe Lansdowne Road, 13-13 in 1980, victoria in fata Frantei pe Giulesti, 15-0, rezultatul bun cu Noua Zeelanda 6-14 la Bucuresti, in 1981, victoria in fata Tarii Galilor 24-6, la Bucuresti in 1983, victoria in fata Scotiei (echipa care tocmai castigase Turneul celor 5 Natiuni) 28-22, tot la Bucuresti.
Ce inseamna rugbyul pentru dumneavoastra?
Perioada in care am jucat a reprezentat foarte mult pentru mine, am practicat rugbyul cu mare daruire, si ma bucur ca am putut sa fac parte dintr-o perioada in care au fost performante foarte mari. Rugbyul m-a educat, m-a crescut, m-a format practic ca om. Am inceput rugbyul la Politehnica Iasi, unde am avut multe modele de viata, pentru ca toti cei care faceau parte din echipa aceea erau ingineri, profesori, doctori. M-am format langa ei si mi-am dorit sa fiu asemenea lor, sa am o cariera frumoasa si in afara terenului, sa fiu respectat ca om.
Cum ati inceput sa practicati rugby?
Eram elev la liceu la Iasi si profesorul nostru, Emil Crisan, a facut doua echipe, una de fotbal si una de rugby. Eu ma inscrisesem la fotbal, insa mi-a spus, asa, cu o mica atentionare: „nu, tu vei veni la rugby dupa -amiaza, ca daca nu, ai sa vezi ce patesti…”. Prin anii ’60 nu stiam ce e rugbyul, cum se joaca. M-am dus la antrenament, mi-a placut si am ramas. Apoi a urmat pasul la echipa nationala de juniori, apoi la tineret. Imi amintesc ca erau multe competitii interne la copii, cu turnee finale la Timisoara, la Iasi, la Sibiu. Erau antrenori si profesori foarte buni, fosti rugbisti care faceau o selectie foarte buna, care se uitau sa corespunzi somatic pentru postul pe care joci.
Care este cel mai frumos moment al carierei?
Perioada care a cuprins cea mai buna forma sportiva, 1980-1981, a fost varful, cand aveam intalniri anuale cu echipele mari de afara si cand am inceput sa facem turnee internationale regulate, in Tara Galilor, Franta, Noua Zeelanda, Irlanda. Imi amintesc ca, dupa ce am stat impreuna o luna la turneul din Irlanda, echipa ajunsese intr-o forma extraordinara. Am facut acel egal cu Irlanda, dupa care am venit in tara si am invins Franta pe Giulesti. Cred ca acel meci cu Franta a fost unul dintre cele mai frumoase ale carierei, nu doar prin faptul ca l-am castigat la zero, ci pentru ca am reusit sa ii dominam tot timpul de joc. Practic nu aveau ce sa ne faca, am avut un joc exceptional.
Ce a schimbat rugbyul in viata dvs?
Rugbyul mi-a dat totul, prin rugby m-am realizat si pe plan profesional, am urmat o facultate. Apoi, cand m-am retras din activitate, in 1990, am ramas in cadrul Politiei Judiciare, la Cluj. Rugbyul m-a format pentru viata, m-a ordonat si mi-a dat sansa de a avea un trai mai bun. Am dat totul pentru rugby, meci de meci si la final, acesta m-a rasplatit dandu-mi tot ce se putea mai bun.
Ati participat cu Romania la prima editie a Cupei Mondiale. Cum a fost?
A fost extraordinar, fiecare ne doream sa ajungem acolo sa jucam cu cele mai bune echipe din lume. Insa, din pacate pentru generatia mea, generatia noastra care a mers, Cupa Mondiala a venit cu cativa ani mai tarziu. Multi eram trecuti de 32 de ani, Murariu, Dumitru, daca ne prindea cu 6, 7 ani mai tineri, poate erau alte rezultate. Ne-am simtit foarte bine in Noua Zeelanda, am fost foarte apreciati si aveam renumele unei echipe cu o gramada extrem de puternica. Tocmai de aceea All Blacks ne-au solicitat sa se pregateasca cu noi la gramezi ordonate, ceea ce nu se mai intamplase pana atunci la rugby. A fost o competitie pe care am trait-o cu mari emotii, pentru ca am dorit sa nu ne facem de ras, sa obtinem rezultate cat mai bune. Eu cred ca ne-am purtat onorabil, au fost rezultate bune, asa cum s-a intamplat si de-a lungul celorlalte participari, rezultate care reflecta investitiile in sport si baza de selectie pe care o ai la dispozitie cand alegi echipa.
Cum vi se pare evolutia rugbyul?
Parca nu mai este acelasi angajament ca pe vremea noastra. Noi cand puneam tricoul Romaniei pe noi, aveam mandria ca ne reprezentam tara, cand vedeai ca lumea vine sa te vada, sa te incurajeze, te mobilizai, dadeai totul. S-a mai dus din acel patriotism, intr-adevar s-au schimbat si vremurile, rugbyul a devenit profesionist, insa ce nu cred ca se intelege astazi e ca pentru a face performanta trebuie sa renunti la multe placeri, sa ai o viata ordonata ca sportiv si sa te antrenezi dublu fata de adversarul pe care il ai in fata. As vrea sa vad ca jucatorii isi doresc mult mai mult si nu se multumesc cu putin. Noi reuseam sa batem echipe mari pentru ca eram peste ei ca pregatire fizica, eram mai mobili, mai atletici, ii blocam acolo unde jucau balonul, eram permanent in miscare. Jocul apoi a devenit mult mai tehnic si mai fizic, dinamica jocului s-a schimbat. Este mult mai spectaculos de urmarit, insa parca ii lipseste acea traire.
FOTO: Arhiva Personala
